Futures pentru începători (VII)

Aversiunea faţă de risc impune strategiile de hedging (I)
Perioada actuală de scădere puternică a cursului de schimb al leului dar şi a acţiunilor la Bursa de Valori, urmare a cronicizării crizei, a creat o puternică stare de nervozitate, atât în rândul celor care care trebuie să achite rate la credite, dar şi a firmelor sau a celor care au investit pe piaţa de capital.Una din cele mai sigure metode de acoperire împotriva riscului este reprezentată de operaţiunile de hedging realizate pe piaţa la termen (futures) de la Sibiu.Pentru a înţelege însă mai bine întregul mecanism, vom face un scurt apel la trecut. Totul a pornit acum două secole în America unde agricultorii se adunau în prag de toamnă la Chicago, care pe atunci era cea mai mare piaţă de cereale din lume, pentru a-şi vinde recolta. Din cauza ofertei foarte mari, preţul scădea dramatic iar în momentul când depozitele se umpleau, excesul de recoltă era pur si simplu abandonat. Primăvara, când stocurile se epuizau, era rândul cererii să fixeze preţul cerealelor care deveneau foarte scumpe. Aceste neconcordanţe împiedicau existenţa unei activităţi economice eficiente în domeniul agricol si creşteau excesiv riscul suportat de producatorii care puteau rămane cu recolta nevândută. Pentru a preîntâmpina aceste efecte nedorite şi a fluidiza comerţul cu cereale pe tot parcursul anului, au fost inventate contractele futures pe cereale. Practic, cu ajutorul acestora, un fermier îşi putea alege anticipat orice lună din an – sau din anul urmator – pentru a-şi vinde recolta. El ştia din timp care va fi preţul viitor ferm la care va vinde si astfel îşi putea face calcule de rentablitate în vederea organizării optime a procesului de producţie cu mult timp inainte chiar de a începe semănatul. Pe de alta parte, pe piaţa futures existau aşa-numiţii speculatori, care erau dispuşi sa îşi asume riscul modificării preţului în speranţa unor câştiguri viitoare, categorie de care am discutat în articolele precedente şi a cărei prezenţă în piaţă funcţionează ca o condiţie sine-qua–non a posibilităţii aplicării strategiei de hedging. Şi asta pentru că, în lipsa speculatorului, hedgerul nu are cui să transfere riscul de care vrea să se protejeze. Deoarece sistemul brevetat de agricultorii din Chicago a functionat foarte bine, în scurt timp au început să fie tranzacţionate contracte futures pe metale, lactate, lemn, petrol, iar mai târziu au fost introduse contracte futures pe valute, rata dobânzii, acţiuni, indici bursieri, adică pe orice produs tranzacţionat la scară largă care este susceptibil de a atrage interesul unui grup larg de producători (care protejarea în faţa riscului de preţ) şi speculatori (care urmăresc obţinerea unui profit prin asumarea acestui risc). Contractele futures au devenit instrumente atât de avansate în gestionarea riscului, încât în prezent se tranzacţionează contracte de acest tip având ca active suport temperatura medie a lunii sau timpul probabil, ele corespunzând unor nevoi tot mai elevate de protecţie din partea participantilor din piaţă.
Decebal N. Todăriţă, purtător de cuvânt Sibex
Acest articol are rolul unui demers educaţional. Mai multe informaţii puteţi obţine pe www.sibex.ro.