Avanpremiera de la Câmpina a ultimului film al lui Cristian Mungiu, desfăşurată acum o săptămână în sala de spectacole a Casei de Cultură “Geo Bogza” din Câmpina, a împărţit publicul spectator în două, întocmai cum s-a întâmplat şi la ultima ediţie a Festivalului de la Cannes, unde pelicula a câştigat, anul acesta, două premii foarte importante.
În presa noastră centrală, filmul a fost prezentat elogios, neaducându-i-se nicio umbră de reproş, dar în cadrul celui mai prestigios festival internaţional de film din Europa, cum este considerat cel de la Cannes, pelicula a stârnit deopotrivă laude, dar şi critici, fiind şi huiduit de o parte a spectatorilor francezi.
Eu, unul, ca nespecialist, dar ca un cinefil cu experienţă îndelungată, formată prin vizionarea, de-a lungul anilor, a sute de filme la Cinemateca din Bucureşti, pot spune că am fost foarte mulţumit şi că mi-a plăcut tare mult filmul lui Mungiu. Nu aceeaşi impresie au avut-o câteva zeci de spectatori care au părăsit sala de spectacole în care, în ultimii 40 de ani, nu a mai fost niciodată proiectat vreun film. Acest lucru a fost subliniat şi de cel mai titrat regizor român, în cuvântul său dinaintea proiecţiei, când şi-a exprimat regretul că un oraş ca al nostru nu are cinematograf. Puţin după aceea, Mungiu a pregătit răbdarea spectatorilor, anunţându-i că “urmează un film de două ore şi jumătate, în care se întâmplă multe.”
Faptul că marea majoritate a spectatorilor câmpineni a rezistat până la finalul filmului, chiar dacă mulţi dintre ei, la ieşire, nu aveau chipurile prea luminate, ne facem să credem că, una peste alta, filmul a fost primit bine de către publicul prezent la această proiecţie specială.
Pentru că cele mai multe cadre au fost turnate la Câmpina, în iarna 2011-2012 (pe dealul Muscel a fost ridicată o mănăstire din lemn cu toate acareturile şi dependinţele necesare), câmpinenii au fost printre primii români care au văzut, pe 25 septembrie, filmul “După dealuri”.
Cu o săptămână înainte, la Vaslui, avusese loc prima proiecţie, urmând ca, la sfârşitul lunii viitoare, să se întâmple o avanpremieră şi la Bucureşti, în închiderea festivalului “Les films de Cannes à Bucarest”, după care filmul va fi prezentat şi pe marile ecrane ale cinematografelor din România.
Pe site-ul www.roncea.ro, găsim însă lucruri puţin măgulitoare pentru Cristian Mungiu. Astfel, am aflat din sursa mai sus menţionată că ultima creaţie a lui Mungiu a fost deopotrivă fluierată şi aplaudată la Cannes, deopotrivă lăudată şi blamată de criticii de film, aşa cum au relatat publicaţii prestigioase din Hexagon, cum ar fi L’Express şi Paris Match. L’Express a subliniat faptul că “a fost primul film huiduit la Festivalul de la Cannes de anul acesta”, iar în Paris Match se scria că “personajele filmului nu reuşesc în niciun moment să ne emoţioneze. Nu intram nici în empatie, nici în antipatie cu ele, avem doar puţina poftă să le mânăm de la spate, ca să ieşim odată din fundătura în care ne-a dus acest lungmetraj mult prea lung.” O publicaţie americană, The Hollywood Reporter, nota că «“După dealuri” este cel mai puţin amuzant dintre filmele cu călugăriţe lesbiene şi foste iubite psihopate», dar remarca nu ar fi chiar o constatare dojenitoare, căci Mungiu nici nu a vrut să facă din film o comedie, ci doar să evidenţieze că orice lucru dus până la extrem, orice lucru fără măsură poate sfârşi tragic, poate cădea în păcat.
Mungiu este contestat şi de confraţi de breaslă, fiind acuzat chiar de ostilitate şi duşmănie îndreptate împotriva ortodoxismului. Noi credem că, în toate aceste blamări, există şi multă doză de invidie, un păcat ancestral, cu atât mai prezent în vremurile moderne pline de individualism şi vanităţi. Până la urmă, cu toate deprecierile unor critici şi a unei părţi din publicul spectator, important este faptul că filmul a câştigat la Cannes premiile pentru “Cel mai bun scenariu” şi un dublu premiu de interpretare pentru actriţele din rolurile principale, Cosmina Stratan şi Cristina Flutur. De asemenea, el va reprezenta România la Gala Premiilor Oscar – 2013, la secţiunea „Cel mai bun film străin”.
După proiecţie, primarul Horia Tiseanu a înmânat regizorului Cristian Mungiu câteva cadouri (un cub cu imagini din Câmpina, o plachetă-distincţie cu sigla municipiului), urându-i multe succese în viitor şi subliniind totodată că, prin alegerea regizorului de a filma la Câmpina, al doilea municipiu prahovean va putea fi văzut la gala Premiilor Oscar. Pe scena Casei de Cultură au urcat, alături de realizatorul peliculei şi câteva actriţe (dintre care s-au detaşat principalele “eroine” ale peliculei, Cosmina Stratan (Voichiţa) şi Cristina Flutur (Alina), cărora li s-au dăruit de către reprezentanţi ai Primăriei Câmpina buchete cu flori. A urmat, apoi, pe unul dintre holurile Casei de Cultură, o întâlnire a realizatorilor filmului cu spectatorii. Aici, regizorul şi actriţele au făcut o mulţime de poze cu cei care au dorit acest lucru, împărţind cu dărnicie autografe solicitanţilor. Cea mai interesantă ipostază ni s-a părut cea în care “stareţul” Câmpinei era văzut alături de “măicuţele” din film (în foto). A.N.
În presa noastră centrală, filmul a fost prezentat elogios, neaducându-i-se nicio umbră de reproş, dar în cadrul celui mai prestigios festival internaţional de film din Europa, cum este considerat cel de la Cannes, pelicula a stârnit deopotrivă laude, dar şi critici, fiind şi huiduit de o parte a spectatorilor francezi.
Eu, unul, ca nespecialist, dar ca un cinefil cu experienţă îndelungată, formată prin vizionarea, de-a lungul anilor, a sute de filme la Cinemateca din Bucureşti, pot spune că am fost foarte mulţumit şi că mi-a plăcut tare mult filmul lui Mungiu. Nu aceeaşi impresie au avut-o câteva zeci de spectatori care au părăsit sala de spectacole în care, în ultimii 40 de ani, nu a mai fost niciodată proiectat vreun film. Acest lucru a fost subliniat şi de cel mai titrat regizor român, în cuvântul său dinaintea proiecţiei, când şi-a exprimat regretul că un oraş ca al nostru nu are cinematograf. Puţin după aceea, Mungiu a pregătit răbdarea spectatorilor, anunţându-i că “urmează un film de două ore şi jumătate, în care se întâmplă multe.”
Faptul că marea majoritate a spectatorilor câmpineni a rezistat până la finalul filmului, chiar dacă mulţi dintre ei, la ieşire, nu aveau chipurile prea luminate, ne facem să credem că, una peste alta, filmul a fost primit bine de către publicul prezent la această proiecţie specială.
Pentru că cele mai multe cadre au fost turnate la Câmpina, în iarna 2011-2012 (pe dealul Muscel a fost ridicată o mănăstire din lemn cu toate acareturile şi dependinţele necesare), câmpinenii au fost printre primii români care au văzut, pe 25 septembrie, filmul “După dealuri”.
Cu o săptămână înainte, la Vaslui, avusese loc prima proiecţie, urmând ca, la sfârşitul lunii viitoare, să se întâmple o avanpremieră şi la Bucureşti, în închiderea festivalului “Les films de Cannes à Bucarest”, după care filmul va fi prezentat şi pe marile ecrane ale cinematografelor din România.
Pe site-ul www.roncea.ro, găsim însă lucruri puţin măgulitoare pentru Cristian Mungiu. Astfel, am aflat din sursa mai sus menţionată că ultima creaţie a lui Mungiu a fost deopotrivă fluierată şi aplaudată la Cannes, deopotrivă lăudată şi blamată de criticii de film, aşa cum au relatat publicaţii prestigioase din Hexagon, cum ar fi L’Express şi Paris Match. L’Express a subliniat faptul că “a fost primul film huiduit la Festivalul de la Cannes de anul acesta”, iar în Paris Match se scria că “personajele filmului nu reuşesc în niciun moment să ne emoţioneze. Nu intram nici în empatie, nici în antipatie cu ele, avem doar puţina poftă să le mânăm de la spate, ca să ieşim odată din fundătura în care ne-a dus acest lungmetraj mult prea lung.” O publicaţie americană, The Hollywood Reporter, nota că «“După dealuri” este cel mai puţin amuzant dintre filmele cu călugăriţe lesbiene şi foste iubite psihopate», dar remarca nu ar fi chiar o constatare dojenitoare, căci Mungiu nici nu a vrut să facă din film o comedie, ci doar să evidenţieze că orice lucru dus până la extrem, orice lucru fără măsură poate sfârşi tragic, poate cădea în păcat.
Mungiu este contestat şi de confraţi de breaslă, fiind acuzat chiar de ostilitate şi duşmănie îndreptate împotriva ortodoxismului. Noi credem că, în toate aceste blamări, există şi multă doză de invidie, un păcat ancestral, cu atât mai prezent în vremurile moderne pline de individualism şi vanităţi. Până la urmă, cu toate deprecierile unor critici şi a unei părţi din publicul spectator, important este faptul că filmul a câştigat la Cannes premiile pentru “Cel mai bun scenariu” şi un dublu premiu de interpretare pentru actriţele din rolurile principale, Cosmina Stratan şi Cristina Flutur. De asemenea, el va reprezenta România la Gala Premiilor Oscar – 2013, la secţiunea „Cel mai bun film străin”.
După proiecţie, primarul Horia Tiseanu a înmânat regizorului Cristian Mungiu câteva cadouri (un cub cu imagini din Câmpina, o plachetă-distincţie cu sigla municipiului), urându-i multe succese în viitor şi subliniind totodată că, prin alegerea regizorului de a filma la Câmpina, al doilea municipiu prahovean va putea fi văzut la gala Premiilor Oscar. Pe scena Casei de Cultură au urcat, alături de realizatorul peliculei şi câteva actriţe (dintre care s-au detaşat principalele “eroine” ale peliculei, Cosmina Stratan (Voichiţa) şi Cristina Flutur (Alina), cărora li s-au dăruit de către reprezentanţi ai Primăriei Câmpina buchete cu flori. A urmat, apoi, pe unul dintre holurile Casei de Cultură, o întâlnire a realizatorilor filmului cu spectatorii. Aici, regizorul şi actriţele au făcut o mulţime de poze cu cei care au dorit acest lucru, împărţind cu dărnicie autografe solicitanţilor. Cea mai interesantă ipostază ni s-a părut cea în care “stareţul” Câmpinei era văzut alături de “măicuţele” din film (în foto). A.N.
