File de cronică / Epoca de Aur (5)

Vizite prezidenţiale (1)

O vizită de lucru

În 1974, Nicolae Ceauşescu a efectuat una din obişnuintele vizite în judeţe, făcând un popas mai îndelungat la Câmpina. A trecut prin mai multe întreprinderi mari (Turnătoria, Uzina Mecanică) şi s-a oprit mai mult la uzina Neptun. Vrem să rememorăm această vizită, deoarece ieşea din tiparul obişnuit, când cu multă duritate făcea numai observaţii. Suntem în anii când Nicolae Ceauşescu, prins în capcana cultului personalităţii, exacerbat de secretarul cu propaganda al Comitetului central, Dumitru Popescu – Dumnezeu, se considera infailibil, atotcunoscător în toate domeniile. 

Vizita de la Neptun a ieşit puţin din rutina obişnuită. Această uzină, care a început să se dezvolte pe locul unei turnătorii în fontă (plite de sobă şi alte lucrări modeste), făcută de neamţul Rudolf Ziptzel, avea în 1866, 400 de muncitori. În 1974, uzina care se dezvolta ajunsese la 800 de angajaţi. Se specializase în reductoare, piese indispesabile în orice motor de utilaj greu. Directorul uzinei, panicat de responsabilitatea ce-i revenea, să-l însoţească pe şeful statului pe traseu, sub pretext că este bolnav, şi-a delegat adjunctul, un tânăr inginer, Radu Frăţilă. Acesta, cu aplomb, neinhibat, cunoscând potenţialul uzinei, a reuşit să-l impresioneze pe durul Nicolae Ceauşescu, care de obicei formula numai opinii critice. A contribuit, poate, şi faptul că era puţin mai mic de statură decât şeful statului, care avea un complex legat de acest lucru, neagreindu-i pe cei care, prin înălţime, îl priveau de sus. Într-o fotografie de atunci au fost surprinşi ţinându-se de mână. Vizita fusese pregătită cu multă minuţiozitate, potrivit standardelor de protecţie ale Securităţii când era vorba de şeful statului. Au venit cu o zi înainte cei din corpul tehnic ai securităţii, ofiţeri bine pregătiţi în domeniile lor, care aveau un comportament extrem de civilizat. Pentru a evita orice incident, l-au pus sub o supraveghere severă pe un inginer cunoscut pentru temperamentul lui exploziv, temându-se să nu provoace vreo altercaţie. Un martor la vizita prezidenţială, care îl însoţea pe tânărul director Radu Frăţilă, a remarcat un lucru uluitor: Nicolae Ceauşescu, într-o ţinută îngrijită, purta nişte pantofi comozi, dar foarte uzaţi. Vizita aceasta, desfăşurată într-o atmosferă amicală, a avut urmări covârşitoare pentru destinul uzinei. În scurt timp, de la modesta fabrică, uzina a ajuns la 4000 de salariaţi. Reductoarele de la Neptun erau exportate în Germania Federală, în Africa de Sud, în Israel, în URSS. Neptun-ul devenise o firmă preţuită pe trei continente.

O vizită surpriză

Peste 10 ani, în 1984, Nicolae Ceauşescu a revenit în Câmpina într-o vizită cu totul atipică pentru stilul său de lucru. Institutul de Petrol, care făcea cercetări remarcabile în domeniul extracţiei de petrol pentru schelele din ţară, dar şi pentru multe ţări din Orient (Algeria, Libia, Siria), a avut în acea perioadă o serie de reclamaţii care au ajuns până la cel mai înalt nivel, pornite de la directorii de schele. Aceştia, covâşiţi de imperativul de a realiza planul de extracţie din ce în ce mai mare (în acea perioadă producţia de ţiţei la nivel naţional era de 14 milioane de tone), reclamau că Institutul le impune metode de lucru ştiinţifice, dar nerentabile pentru producţia lor. Se punea chiar problema desfiinţării acestui Institut. 

Nicolae Ceauşescu, fără nici o suită, fără să anunţe, a intrat cu maşina prezidenţială prin marginea oraşului, a ajuns pe Bulevard şi s-au trezit cu el în Institut. A parcurs laboratoarele, s-a informat despre activitatea ştiinţifică, despre rezultate şi la final a făcut o şedinţă cu toţi cercetătorii. Considerând că Instistutul este necesar industriei de petrol, a încercat, potrivit concepţiilor sale, să traseze şi nişte linii directoare de activitate. A adresat o întrebare cercetătorilor, ca să afle cum ţin aceştia  legătura cu schelele din ţară, însă nimeni nu s-a grăbit să răspundă. Toţi erau timoraţi, dar în final unul dintre ei, inginerul Cârcoană, un foarte bun specialist, a răspuns degajat că, din când în când, cercetătorii merg să studieze pe teren problemele schelelor. Abil, Ceauşescu a prins momentul şi a explodat: “Din când în când să veniţi la Institut şi activitatea să o desfăşuraţi pe teren, în schele!” Multă vreme, specialiştii Institutului au petrecut luni de zile prin păduri şi locuri sălbatice, unde nu aveau cum să-şi desfăşoare activitatea ştiinţifică, ca să răspundă acestei îndrumări. Treptat, lucrurile au revenit la normal şi s-au întors în laboratoarele lor. 

Pentru oraş, această vizită a avut însă şi o urmare pozitivă. La plecare, Ceauşescu s-a oprit cu maşina în dreptul actualei Biblioteci Municipale, unde de ani de zile, o alunecare de teren înainta spre centrul străzii. S-a dat jos din maşină, i-a convocat pe edilii oraşului şi le-a impus să ia grabnice măsuri. În câteva zile, sondezele înfigeau în pământ prăjini de sondă, betonierele turnau un pinten puternic la baza străzii care coboară dinspre Bulevard spre Prahova şi alunecarea, care punea în pericol această frumoasă stradă, a fost stopată definitiv. 

Alin CIUPALĂ

Continuăm în numărul viitor cu o vizită ratată şi o vizită aniversară.