Știri

FESTIVAL DE TEATRU LA CÂMPINA ÎN TIMP DE PANDEMIE

Trupa de teatru „Mircea Albulescu” a participat timp de patru zile la Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis care s-a ţinut anul acesta şi la Câmpina
Cea de-a 15-a ediţie a Festivalului de Teatru IDEO IDEIS, ce a avut loc în perioada 5-9 august la Câmpina, este unul din puținele evenimente care s-au putut desfășura local în timpul pandemiei, chiar dacă fără public. Alături de Câmpina, în cele patru zile de festival, au fost alese încă opt oraşe din ţară: Alexandria, care este inima festivalului, Bucureşti, Buzău, Baia Mare, Botoşani, Roman, Sibiu şi Timişoara, unde au fost trimişi câte doi traineri tineri pentru a lucra cu trupele de teatru selectate. În cazul municipiului Câmpina, a fost aleasă Trupa de teatru „Mircea Albulescu”.


Trupa de teatru „Mircea Albulescu” din Câmpina este recunoscută în peisajul teatral românesc ca fiind una dintre cele mai bune, dovedindu-şi talentul şi implicarea în multe festivaluri din ţară de la care, de multe ori, s-a întors acasă cu marele premiu. Trupa a câştigat locul I la festivalurile de teatru de la Braşov în anul 2013, la Bucureşti în anul 2014 şi la Festivalul de Teatru Tânăr IDEO IDEIS în anul 2015.
La Câmpina, atelierele coordonate de trainerii Sorina Ştefănescu (teatru tânăr) şi Ioana Marchidan (dans), precum şi întâlnirile de mentorat cu actriţa Maria Obretin, au fost fructificate la maximum de actorii trupei.
Născut în vara anului 2006, la inițiativa unor tineri care doreau „pur și simplu mai mult”, IDEO IDEIS, Festivalul Național de Teatru Tânăr din Alexandria, a devenit în scurt timp un fenomen care a depășit toate așteptările. Festivalul îi încurajează pe adolescenţi să se implice în crearea „unui nou normal”, potrivit nevoilor lor. Viitorul le poate aparţine doar dacă trăiesc un prezent care îi reprezintă şi le vorbeşte pe limba lor.
Festivalul Ideo Ideis a reprezentat pentru mulţi dintre membrii Trupei „Mircea Albulescu” o reînviere a spiritului jovial caracteristic lumii teatrale adolescentine. Tinerii s-au întâlnit cu primul trainer, Sorina Ştefănescu, într-un cadru relaxat, la Clubul Copiilor, şi după multele formalităţi şi măsuri de precauţie impuse de pandemie, au petrecut trei ore împreună în fiecare dintre cele patru zile de festival, practicând jocuri şi exerciţii de muncă în echipă, de relaţionare, de concentrare şi de distribuţie a atenţiei. Au alergat, au transpirat în cadrul jocurilor, s-au distanţat şi au avut patru zile pline de surprize. După o binemeritată pauză de două ore de la atelierele de teatru şi exerciţii specifice, s-au întâlnit cu următorul trainer, Ioana Marchidan, cu care au lucrat ateliere de dans şi mişcare, concentrându-şi întreaga atenţie asupra corpului lor. Totul a început cu o încălzire din cap până în picioare. Au lucrat în echipă, introducând şi multe elemente de improvizaţie pentru a învăţa cum să-şi gestioneze mai bine emoţiile printr-o coregrafie pe cât de încărcată de semnificație, pe atât de energică.
La finalul zilei, frunțile erau pline de sudoare, ochii sclipeau a mulțumire, semn că atelierele și-au atins scopul și că emoțiile și buna dispoziție pot fi transmise și din spatele unor măști. 
„E minunat să descopăr la tinerii din Câmpina că reuşesc să menţină sudată o echipă“
Sorina Ştefănescu, trainerul cu care copiii au lucrat atelierele de teatru, s-a declarat extrem de impresionată de energia, munca şi implicarea tinerilor din trupa „Mircea Albulescu” și a fost de acord să împărtășească cu noi câteva impresii în acest sens:
  • Cum vi se par copiii din trupa de teatru „Mircea Albulescu” de la Câmpina?
S.Ş: Nu este prima dată când lucrez cu ei, am lucrat mai demult cu generaţia Anei-Maria Guran. În primul rând, trebuie să spun că îmi place foarte mult oraşul, îmi place că oamenii sunt foarte veseli şi foarte deschişi, iar copiii din trupa „Mircea Albulescu” mi se par extrem de bine pregătiţi, foarte dornici să lucreze şi formează o echipă foarte bună. Sunt energici şi foarte mulţi la număr, o trupă de 13 oameni este măricică, după părerea mea. E minunat că trupa rezistă de foarte mult timp, pentru că am înţeles că s-au schimbat trainerii pe care i-au avut coordonatorii, iar ei au făcut tot ce au putut pentru a o face să meargă mai departe indiferent de greutăţi.
  • Festivalul Ideo Ideis este despre o revoluţie a tinerilor. Despre ce este vorba mai exact în acest concept?
S.Ş: Cumva noi încercăm să pregătim generaţia viitoare ca o revoluţie a responsabilităţii şi a bunului simţ, consider eu. În primul rând, dorim să îi facem să conştientizeze importanţa selectării gunoiului, a reciclării plasticului, respectul faţă de celălalt, o revoltă a bunului simţ ca să zic aşa şi a toleranţei în al doilea rând. Cred că generaţia asta este o generaţie care poate cumva să scoată România din normele vechi. Cumva putem vorbi şi de o lipsă de empatie care a existat de foarte mult timp şi ceea ce am observat la ei este că sunt foarte uniţi şi dornici să-l înţeleagă pe cel de lângă.
  • Ce s-a întâmplat pe parcursul celor patru zile de festival şi ce presupun atelierele de teatru?
S.Ş: În primul rând, eu mi-am propus ca în primele două zile să îi cunosc, le-am şi cerut să îmi scrie pe nişte bileţele cam ce îşi doresc ei de la atelier, ca să văd care este nivelul grupului, cum se înţeleg între ei, cât de bine se concentrează, cât de atenţi sunt. Ei mi-au cerut nişte exerciţii de relaţionare, apropo de empatie, astfel că în ultimele două zile asta o să fac, nişte exerciţii de autocunoaştere, de relaţionare, să creeze legături între ei, să înveţe să accepte anumite limite pe care unii le au. De exemplu, astăzi chiar am avut un exerciţiu foarte bun în care unii dintre ei nu puteau să prindă mingea sau mai scăpau nişte reguli şi mi s-a părut minunat că nimeni nu a reacţionat negativ, nimeni nu s-a supărat, ci toată lumea a încercat să facă partenerul să se simtă bine în joc şi jocul să meargă mai departe.
  • Cum este noua generaţie de actori şi când spun asta mă gândesc la tinerii care acum sunt liceeni şi vor să urmeze cursurile unei facultăți de actorie?
S.Ş: Eu le-am spus copiilor de aici că îi invidiez foarte tare pentru că eu nu am avut ocazia să fiu într-un liceu care să aibă trupă de teatru, tocmai de asta mi s-a părut minunat, pentru că ei singuri s-au responsabilizat ca să ducă mai departe această trupă şi să o menţină, indiferent de greutăţi. Mi se pare că ei cunosc foarte multe lucruri – e adevărat, în prezent trăim într-o lume în care informaţia e la un clic distanţă -, dar este important să ştii şi ce să cauţi şi cred că au nişte repere foarte bune. Aceşti tineri sunt nişte oameni care înţeleg responsabilitatea unui act artistic încă de pe acum.
  • Care sunt plusurile şi minurile acestei profesii? De ce aţi încuraja tinerii să devină actori?
S.Ş: Asta e ceva ce simţi tu şi orice ți-ar spune altcineva, tu eşti cel care ştie dacă o să reuşească sau nu. Tu știi cel mai bine dacă poţi să te sacrifici, pentru că actoria este o meserie care cere multe sacrificii de timp, pentru că trebuie să te pregăteşti constant. Nu este o glumă când se spune că meseria asta îţi cere sacrificii personale. De ce i-aş încuraja? Pentru că mi se pare că te ajută să te cunoşti foarte bine, dacă ai anumite căutări tu, ca persoană, şi îţi pui nişte întrebări. Este posibil să găseşti răspunsuri sau nu, dar oricum eşti pe un drum bun căutând în zona asta de actorie, pentru că te ajută foarte mult în sondarea psihicului uman. E greu să fii actor, nicăieri în lume nu este uşor, iar acum avem şi perioada asta cu pandemia în care teatrele sunt închise, deci cumva devine din ce în ce mai greu, fiind o meserie de relaţionare, o meserie cu public şi dacă nu ai asta, nu prea poţi să o faci singur acasă. Întotdeauna depinzi de o echipă de care ai nevoie şi e greu să o gaseşti. De aceea, e minunat să descopăr la tinerii din Câmpina că reuşesc să menţină sudată o echipă. Mi-aş dori foarte mult ca tinerii actori care vin din spate să ştie că este foarte important să rămână colegi şi să reuşească să facă o echipă, pentru că nu este cel mai uşor, dar este cel mai sigur mod de a reuşi. Este greu să tot dai audiţii în teatru. Se întâmplă şi aşa, dar forţa grupului este cea mai importantă.
„Ediția de anul acesta a festivalului
este mai mult o validare a faptului
că noi am evoluat foarte mult ca echipă“ 
Am vrut să aflăm și părerea tinerilor implicați în ediția de anul acesta a festivalului desfășurat la Câmpina, așa că am stat de vorbă cu Eugen Munteanu şi Macrina Sivu, proaspăt absolvenţi de liceu.
  • Festivalul Ideo Ideis este despre schimbare. Cum se vede schimbarea prin ochii tăi?
Eugen: Eu cred că schimbarea este un lucru dificil de realizat, din păcate, dar de care este mare nevoie şi cred că primul aspect care trebuie supus schimbării este sinele nostru, exact aşa cum spune teoria budistă: schimbarea vine de la sine. Dacă nu ne uităm la noi individual, la problemele noastre, la percepţiile greşite pe care le avem, nu avem cum să schimbăm societatea, grupul în care ne aflăm. Ideo Ideis este o platformă foarte bună pentru tineri, pentru că ne proiectează ideile. Plus că prin acest festival suntem puşi în contact cu foarte mulţi tineri şi chiar şi adulţi şi mentori, pe când în şcolile din România suntem închişi într-o clasă cu aceiaşi oameni, 30 la număr, patru ani la rând, şi e foarte bine să ne deschidem mai mult. Când am ajuns la teatru şi la Ideo şi la Bucureşti mi-am dat seama că există viaţă în ţara asta.
Macrina: Cred ca Ideo Ideis este una dintre cele mai bune platforme prin care noi, tinerii, putem să aducem o schimbare în vieţile noastre şi ulterior în societate, pentru că ne ajută să ne axăm pe evoluţia noastră personală. Cred că ar trebui ca în şcoli să se introducă astfel de activităţi pentru că, eu, personal, consider că am învăţat mult mai multe din experienţele festivalului de teatru decât am învăţat la şcoală şi prin asta cred că vom aduce o schimbare, prin felul în care ne educăm. Avem nevoie de o educaţie umană, o educaţie despre viaţa reală, pentru că terminăm liceul, ajungem la o facultate şi nu ştim ce devenim cu adevărat. Avem nevoie să ne dezvoltăm pe cât mai multe paliere şi să învăţăm ce înseamnă comunicarea şi relaţionarea interumană, pentru că degeaba ajungem să avem o carieră de succes, dacă nu suntem capabili să ne descurcăm cu tot ceea ce înseamnă viaţa în esenţă.
  • Este pentru prima dată când participaţi la acest festival? Ce impresie v-au lăsat trainerii şi activităţile festivalului?
Macrina: Amândoi am participat la Ideo Ideis şi anul trecut şi pot să spun că a fost cea mai extraordinară experienţă a adolescenţei mele, pentru că a implicat o muncă, în primul rând, cu mine însămi şi ulterior cu oamenii din jurul meu şi am avut oportunitatea să descopăr foarte multe lucruri despre mine şi să fiu pusă în situaţii care m-au scos din zona mea de confort. Ulterior am descoperit şi foarte multe lucruri noi la colegii mei de la teatru. Pe lângă asta, am fost puşi în legătură cu mulţi oameni de cultură, am avut contact cu foarte multe activităţi legate de cultură.
Eugen: Anul acesta este mult mai lejer, dar e frumos că e şi la Câmpina. Nu se simte că e un festival, ci se simte pur şi simplu că sunt nişte activităţi pe care le facem şi noi la teatru oricum. Anul trecut era mult mai intens, aveam şi de jucat spectacol pe scenă în primul rând, şi pe lângă repetiţii aveam atelier de dans dimineaţa, apoi mergeam şi mâncam în grabă, era intensitatea aia din Alexandria. Am fost puşi şi în situaţia de a interacţiona cu mulţi tineri din ţară şi în felul aceasta am învăţat să ne adaptăm rapid la o nouă situaţie.
Foto: Facebook/ideoideis (Claudiu Popescu)
  • Aveţi un model ca actor/ actriţă?
Eugen: Mie îmi place Marius Manole. Din zona mai tânără, să nu îl uităm şi pe Andrei Măjeri, care este regizorul meu preferat şi este şi un om deosebit cu care am avut oportunitatea şi noi să interacţionăm şi de la care chiar am învăţat chiar foarte multe lucruri. 
Macrina: Mie îmi place foarte mult Radu Beligan şi îl consider ca fiind una dintre cele mai emblematice personalităţi ale teatrului românesc, pentru că a avut o carismă şi o energie absolut unice. Apreciem foarte mult că trainerii şi actorii, deşi noi suntem nişte tineri necunoscuţi, se comportă extrem de normal cu noi şi sunt extrem de modeşti şi naturali, deschişi şi sinceri, te ajută, te îndrumă.
Care sunt lucrurile noi pe care le-aţi învăţat în aceste zile de festival?
Macrina: Eu, personal, am descoperit că faţă de anul trecut noi, ca trupă, suntem mult mai uniţi, mult mai toleranţi unii faţă de alţii şi mult mai blânzi cu noi înşine, dar şi cu ceilalţi. Ediția de anul acesta a festivalulului este mai mult o validare că noi am evoluat foarte mult ca echipă. 
Eugen: Adrian Piciorea, prin spectacolul „ Exploziv”, asta a încercat şi a şi reuşit, să ne unească foarte mult. Înainte de toate, şi-a dorit să creeze o familie, o trupă de teatru cu care ulterior să lucreze absolut orice. Consider că în teatru nu este vorba pur şi simplu de un spectacol în sine, de procesul final, cât de procesul pe care îl parcurgem împreună până ajungem acolo.
  • Presupun că doriţi să deveniţi actori şi să daţi la UNATC. De unde pasiunea asta pentru teatru?
Macrina: Eu îmi doresc să devin actriţă şi am admiterea anul acesta. Pasiunea a venit de când eram mică, îmi doream foarte tare la un moment dat să devin actriţă şi aveam impresia că prin asta o să schimb lumea. Ulterior treaba asta a dispărut, am vrut să devin jurnalistă, apoi psiholog şi apoi în clasa a 10-a, când am intrat în trupa de teatru, am realizat că de fapt asta vreau să fac şi asta este cea mai bună modalitate prin care pot să–mi aduc contribuţia la lumea în care trăiesc şi să las ceva în urma mea.
Eugen: Iniţial îmi doream asta, însă parcursul meu artistic a fost mai divers şi un pic mai complicat, pentru că am început cu muzica, am avut dansuri, apoi am ajuns la teatru şi acum am intrat la patru facultăţi de animaţie, adică desene animate, iar teatrul a contribuit foarte mult la asta, le-a unit şi m-a ajutat să decid în final.
  • Cum vedeţi voi Festivalul Ideo Ideis peste 10 ani? Dacă aţi putea să faceţi o schimbare, care ar fi aceea?
Macrina: Consider că festivalul va lua o amploare din ce în ce mai mare şi sper să se organizeze în viitor în cât mai multe oraşe din ţară, pentru că tinerii chiar au nevoie de astfel de activităţi, chit că sunt sau nu pasionaţi de teatru. E pur şi simplu vorba de o muncă interumană de care fiecare avem nevoie, pentru că lucrurile astea nu le învăţăm la şcoală, nu învăţăm cum să interacţionăm cu oamenii, cum să fim deschişi şi cum să comunicăm. Atelierele acestea de teatru exact asta fac, cu asta se ocupă, pur şi simplu cu lucrul uman.
Eugen: Eu aş vrea ca această plaformă să fie şi mai flexibilă, să ne pună opiniile direct în faţă. Anul trecut a fost tema „Tu cât poluezi pe net”? şi au fost aduşi mulţi adulţi care să ne vorbească despre chestia asta. Noi doar puneam întrebări şi mai făceam observaţii. Ar fi interesant să ne dea nouă microfonul şi să ne lase pe noi să spunem exact care este starea naţiei. Genul acesta de evenimente sunt oportunitatea noastră de a ne afirma ca şi voci ale noii generaţii, pentru că noi suntem efectiv schimbarea şi cred că avem nevoie să fim lăsaţi să ne impunem punctul de vedere şi să învăţăm să gândim singuri, fără să ne mai lăsăm influenţaţi de opiniile celorlalţi. Aici un factor major îl are educaţia. Ideo Ideis poate educa generaţia noastră în acest sens. Ne dorim ca festivalul să se ţină ca şi până acum la Alexandria, doar că ne dorim să aibă aceeaşi amploare şi în celelalte oraşe, cu exact aceleaşi evenimente, cu spectacole de teatru, ateliere de vorbit, de pictat, atât pentru copii cât şi pentru seniori. 
Roxana TUDOSE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole similare