Fascinaţia geografiei *)GEOGRAFIA, o disciplină extrem de vastă şi complexă, când este studiată cu pasiune devine un domeniu fascinant. Într-un astfel de domeniu am avut fericita ocazie de „a pătrunde”, recent, împreună cu un grup select de invitaţi – col. (r) Marian Dulă, prof. Dan Ioan Bujor, Florin Dochia, prof. Viorica Iancu, dr. Traian Mocuţa, Victor Bercăroiu, ing. Victor Dumitru, ing. Ion Mircea, prof. Şerban Băleanu – cu ocazia lansării celui de-al patrulea volum, din seria Geografie, al prof.dr. Nicolae Geantă.
Autorul, un cercetător ştiinţific tenace, a închinat cea mai mare parte a timpului său realizării unor publicaţii destinate elevilor (revista Radical – noul val), colegilor (revista GeoPrahova), politicienilor (revista Geopolitica), specialiştilor (seria vol. Geografie), lucrări despre care am scris în ziarul Oglinda de azi, precum şi în revistele Dialog info-sind, Axioma şi Tribuna învăţământului.
Lucrarea scoate, în mod strălucit, în evidenţă, importanţa corelaţiei dintre industrie şi spaţiu, în crearea unui dinamism permanent, generat de schimburile de masă, energie şi informaţie dintre componente, precum şi de interacţiunile acestora cu alte sisteme.
„Cu atât mai meritoriu este aportul dlui. Geantă la cunoaşterea în domeniu – remarcă prof.univ.dr. Ioan Ianoş, prefaţatorul cărţii -, cu cât acesta nu îşi desfăşoară activitatea într-un mediu academic de cercetare, ci într-unul tipic liceelor româneşti actuale, unde există riscul plafonării profesionale”.
Etalând un evident potenţial analitic, Nicolae Geantă finalizează Dinamica restructurării postdecembriste cu un set de concluzii pertinente, de mare actualitate, apreciate de către asistenţă: Studiul „dincolo de georgrafie este o antropologie, deoarece ne prezintă ce se întâmplă pe acest teritoriu cu oamenii” (Florin Dochia, moderator); „Tradiţia de a scrie cărţi la liceul nostru este continuată, cu succes, de prof. Nicolae Geantă” (Viorica Iancu); „Felicitări pentru această carte extrem de muncită” (Traian Mocuţa); „Profesorul Nicolae Geantă este un model pentru elevii săi” (Marian Dulă); „Cel mai prolific autor de cărţi din acest domeniu” (Dan Ioan Bujor); „Această carte-document m-a inspirat în accesarea fondurilor europene” (Victor Bercăroiu).
P.S. Nicolae Geantă şi-a exprimat nemulţumirea, în repetate rânduri, deoarece i s-a refuzat „un loc pe ordinea de zi” pentru lansarea cărţii sale în cadrul aniversării Zilei Câmpinei, precum şi faţă de organizarea acestui eveniment, „în funcţie de cum le pică bine unora”.
*) Dinamica restructurării postdecembriste în municipiul Câmpina şi în arealul său adiacent. Colecţia Geografie, Ed. Top Form, Bucureşti, 2010, 120 p.
Ploieştiul, oraşul Scrisorii pierdute, o ipoteză îndrăzneaţă *)
Renumita editură prahoveană „Premier” a lansat un amplu şi interesant studiu efectuat de scriitorul Octavian Onea privind locul desfăşurării acţiunii din „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale.
Apărută într-o ţinută grafică remarcabilă, purtând amprenta autorului (care a valorificat din plin desenele realizate de Adao Silva (Portugalia), coperta I, Roberto Mejia Alarcon – (Guatemala), Diana Lofiego (Argentina), Zoran Matic Mazos (Serbia), coperta IV şi Renato Ciavola (Italia), cartea are o structură complexă.
În pofida faptului că „scriitorul, când se apucă să aştearnă pe hârtie, ştie deja rezultatele cercetării sale”, Octavian Onea foloseşte cu eleganţă o întrebare de complezenţă: „Sunt sau nu Ploeştii oraşul Scrisorii pierdute?”, iar răspunsul este ferm, fără ocolişuri, afirmativ: „Da!”. Cu toate acestea, autorul, imparţial, îl citează pe Şerban Cioculescu: „La noi, nu puţine au fost oraşele care şi-au revendicat sâmburele acţiunii şi personajele principale din O scrisoare pierdută”.
De asemenea, Octavian Onea consideră că monografistul Dimitrie Hogea se înşală pe jumătate când crede că Noaptea furtunoasă şi O scrisoare pierdută au fost scrise după scurta trecere prin oraşul său (Piatra Neamţ, oct. 1881 – feb. 1882).
Dacă ar fi fost să-şi aleagă modelele eroilor din O scrisoare pierdută într-o urbe de munte – apreciază autorul – o concurentă serioasă a Piatrei Neamţ ar fi devenit Curtea de Argeş, unde revizorul (I.L. Caragiale) a locuit chiar în februarue 1882. Afară de Piatra Neamţ, au mai fost luate în calcul oraşele Târgovişte, Ploieşti şi Piteşti.
Cartea, prin excelenta ei documentare, prin argumentele indubitabile, prin anexele sale, constituie un mijloc important de studiu.
*) Octavian Onea – Au fost Ploeştii urbea Scrisorii pierdute?, Ed. Premier, Ploieşti. 2008, 192 p., foto, doc., tab.
Theodor MARINESCU
