Epigrama, catrenul, rondelul, elegia – specii ale poeziei lirice – cu care scriitorul Ştefan Al. Saşa ne-a obişnuit, sunt abandonate în favoarea literaturii pentru copii. Astfel, noul volum, Cartea Maiei, destinat în exclusivitate preşcolarilor şi anului pregătitor, adună 18 poezii reuşite, însoţite de admirabile desene (realizate de pictoriţa Lidia Nicolae) şi are o structură graduală, compactă, evolutivă: Personajul principal („s-o cunoaştem pe Maia”); Mediul („Maia şi florile”); Activităţi fizice („Gospodina”); Şcoala („Prima numărătoare”); Anotimpuri („Maia şi primăvara”, „Maia se scaldă”, „A venit toamna”, „Maia la săniuş”)â; Colectivitate („Prietenii mei”); Încheiere („La revedere Maia”).
Renunţând la subtilitatea mesajului, la ironia fină, la poanta finală a epigramei, autorul foloseşte o exprimare directă, clară, accesibilă, plăcută copiilor: „Cine-şi ia hăinuţa/ Şi în scrânciob – huţa,/ Neştiind ce-o frica/ Leagănă burtica?/ Este chiar Măiuţa!” (din „S-o cunoaştem pe Măiuţa”) sau „Doamna de la grădiniţă,/ Care-o-nvaţă pe fetiţă/ jocuri multe, cântecele/ Mai uşoare sau mai grele” (din „Maia la serbare”).
Remarcabilă este, de asemenea, preocuparea autorului pentru asigurarea cadrului formativ – educativ al mesajului său: „Fata a-nceput să-nveţe/ Cifrele, şi-i dă poveţe/ Buni Lili, care-n joacă,/ Poate semnele să facă” (din „Prima numărătoare”).
Cartea Maiei, un exemplu elocvent de armonie între cuvântul scris şi desenul explicativ, o recomandăm, cu toată căldura, tuturor copiilor şi educatoarelor din Câmpina.
Theodor MARINESCU
*) Ştefan Al. Saşa, Cartea Maiei, Ed. Premier, Ploieşti, 2011. Ilustraţii de Lidia Nicolae, redactor Florin Dochia, 56 p.
