Am trăit s-o auzim şi pe-asta. Ieri, în România, sute de mii de prichindei de clasa I au început cursurile fără să primească abecedare şi niciun alt manual ce îi iniţiază în tainele învăţăturii. Părinţii şi bunicii sunt indiganţi după ce s-au pregătit cu emoţie pentru prima zi de şcoală din viaţa micuţilor elevi. Le-au cumpărat ghiozdane, rechizite, uniforme noi, astfel încât copiii să-şi amintească cu drag de primul pas făcut în sala de cursuri. Din păcate, bucuria acestora a fost umbrită de un complex de împrejurări (birocraţie sfidătoare) nemaiîntâlnit în istoria învăţământului românesc, în urma căruia peste 500.000 de copii de clasa I-a şi a II-a nu vor avea după ce să înveţe mai bine de o lună de aici înainte. Ministerul Educaţiei a promis că schimbă conţinutul manualelor, că le va face moderne şi atrăgătoare, ba mai mult, că va introduce pentru prima dată şi manuale digitale. Totul a mers, dar nu ca la carte. S-au schimbat programele şcolare, s-a organizat licitaţie pentru a fi alese editurile ce pot să tipărească manuale, însă editurile perdante au făcut contestaţie, iar până când Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nu ia o decizie, manualele nu pot fi tipărite.
Toată această harababură nu pare să-i demobilizeze însă pe dascăli, care s-au adaptat rapid la situaţie: “Ce să mai zicem… Încercăm să-i facem pe micuţi să uite de acest neajuns. Avem speranţa că în prima zi de şcoală băncile nu vor fi goale. Copiii vor găsi o floare, ceva caiete, alte cărţi pe pupitre, astfel încât să nu simtă lipsa abecedarului. În ceea ce priveşte procesul de învăţământ, toţi învăţătorii au programele noi şi vor putea preda la ore fără probleme, până vor sosi manualele” – ne-a declarat, cu doar câteva zile înainte de începerea cursurilor, un dascăl cu vechime în şcoala câmpineană, care firesc (!), a vrut să-şi păstreze anonimatul.
De partea cealaltă, scârbiţi de inerţia unei societăţi ce nu pune cu adevărat preţ pe educaţie, părinţii micuţilor se abţin de la comentarii. Există însă şi excepţii, precum cea a unei tinere familii abia sosite din diaspora tocmai pentru a-şi înscrie copilul în şcoala românească: “Trăim de zece ani în Germania şi am ales să ne aducem copilul să înveţe carte în România, pentru că am gândit că se va adapta mai bine aici. Am făcut un sacrificiu, am riscat revenind în ţară pentru copilul nostru şi aici ce găsim? Nici măcar un abecedar. Trebuia să ne anunţe. Cumpăram noi şi rezolvam problema. Pe unde am fost, în toată Europa, nu am auzit aşa ceva. Să sperăm că nu este decât o scăpare a sistemului, cu toate că de când am revenit în ţară ne lovim de tot felul de aberaţii” – ne-au declarat Irina şi Ionuţ.
În afirmaţiile sale publice, ministrul Remus Pricopie arată cu degetul spre interesele editurilor, care au blocat licitaţiile şi promite remedierea situaţiei imediat după ce procedurile se vor încheia. Greu de crezut că interesele editurilor pentru sumele importante alocate din bani publici se vor estompa prea curând. Până atunci, şcolile îşi continuă activitatea.
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!