„Evoluția tratamentului diabetului zaharat este uluitoare”

În ultimele decenii, pe fondul creșterii agresive a poluării planetei, hrana pământenilor este din ce în ce mai toxică. Alimentația nesănătoasă a dus la creșterea alarmantă a gravității bolilor de nutriție, precum și a incidenței apariției acestora nu doar la adulți, ci și la copii. De-ar fi numai obezitatea efectul acestei situații nefericite, și tot ne-am afla în fața unui pericol deosebit pentru viitorul omenirii. Pentru că obezitatea este, de cele mai multe ori, asociată unor boli grave, fiind un factor major în producerea aterosclerozei (ATS), hipertensiunii arteriale sau a diabetului zaharat de tip II. Apariţia obezităţii creşte rapid riscul producerii bolilor de inimă sau a afecţiunilor hepatice şi predispune sistemul circulator la apariţia trombozelor venoase. În următoarele zile, echipa medicală SanConfind se va îmbogăți cu un medic specialist în diabet, nutriție și boli metabolice. Este vorba despre medicul primar Alexandru Barnea, unul dintre cei mai buni specialiști din București ai acestui domeniu medical, care va acorda consultații în cadrul unui cabinet medical ce se va deschide la „Casa cu lei”, ca structură a Policlinicii SanConfind (Ambulatoriul de specialitate al Centrului Medical SanConfind). Pentru cei care vor să îl cunoască mai bine pe dl. dr. Alexandru Barnea, acest interviu poate fi de folos. 

Reporter: Domnule doctor Alexandru Barnea, bine ați venit în echipa SanConfind. Sunteți medic primar specializat în diabet, nutriție și boli metabolice. Ce ne puteți spune despre cariera dumneavoastră?

Dr. Alexandru Barnea: Am început să lucrez în această specialitate în 1980, după trei ani de practică a medicinei generale în mediul rural. Din păcate, acest sistem de lucru s-a pierdut, motiv pentru care satele și chiar orașele mici suferă de o lipsă cronică de asistență medicală. Este o nenorocire în ceea ce privește sănătatea globală a populației. Dar să revin. În 1980 am intrat prin concurs la Clinica de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice (pe atunci, aceasta era înglobată în Spitalul „Dr. Ion Cantacuzino”), și după trei ani, mi-am dat examenul de specialist. Am avut îndrumători de marcă: prof. dr. Mincu, prof. dr. C.I. Tîrgoviște (astăzi, academician), prof. dr. Constantin Dumitrescu. În cadrul clinicii, am activat atât la patul bolnavului – în secția de Urgențe Metabolice, cât și în Ambulatoriul de specialitate, unde consultam bolnavi provenind din toate colțurile țării. În anul 1993, clinica va deveni Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli metabolice „Prof.dr. Nicolae Paulescu” .

R: Care activitate dintre cele două pe care le-ați prestat v-a atras mai mult?

A.B.: Ele nu se pot separa. Pacientul diabetic trebuie urmărit și tratat în mediul lui în care trăiește, în care muncește, doarme, mănâncă, are emoții, oboseli și satisfacții. De aceea, munca în ambulator este principala activitate a echipei, subliniez cuvântul echipă: pacient – medic – asistent medical – educator. Numai ei, împreună, pot să pună la punct un program de viață (stil de viață), compus din alimentație, tratament medicamentos, efort fizic, elemente care toate împreună să asigure un trai normal pentru pacient. Diabeticul, cel puțin la început, este un om sănătos, căruia îi lipsește insulina sau, în majoritatea cazurilor, insulina existentă nu îi poate satisface nevoile metabolice.

R: Înțeleg că puneți mai mult preț pe activitatea din Ambulatoriu? Și internările?

A.B. Internarea trebuie facută în cazul unor complicații acute (dezechilibre metabolice severe, ca de exemple: cetoacidoza diabetică, hipoglicemii severe în care persoanele din anturaj nu au reușit să redea bolnavului starea de conștiență) sau în cazul unor complicații grave ale diabetului, greu tratabile și care necesită urmărire permanentă: plaga infectată la nivelul piciorului, un accident vascular cerebral sau coronarian acut, o evoluție rapidă a bolii renale, diabetic spre stadiul 5, care necesită dializă și altele. Diabeticii care necesită doar controale de rutină pe baza cărora li  se ajustează sau se modifică medicația trebuie monitorizați și  tratați în Ambulatoriu.

R: Ca în orice domeniu, progresul tehnic și-a pus probabil amprenta și asupra tratamentului acestei boli. Ce ne puteți spune?

A.B. Într-adevăr, evoluția tratamentului diabetului zaharat este uluitoare. Au apărut și apar clase noi de medicamente. În cadrul aceleiași clase apar produși noi, cu eficiență crescută, atât asupra controlului glicemic (scăderea glicemiei și a HbA1c), cât și asupra sistemului cardiovascular, cel mai vulnerabil pentru riscul de deces la diabetic. S-au perfecționat sistemele de injectare (când am început eu specialitatea, insulina se făcea cu acele seringi de sticlă, care se fierbeau pentru sterilizare, cu ace mari, cu ambou metalic). Acum insulina sau alte substanțe injectabile se administrează în sisteme injectoare speciale, preumplute, care se aruncă după golire. S-a generalizat și sistemul de autocontrol al glicemiei, mai ales pentru bolnavii cu diabet zaharat tip 1, care primesc gratuit 100 de teste la 3 luni. Nu e suficient, dar se poate aprecia în ansamblu evoluția glicemiilor acolo, în mediul bolnavului, acasă, la muncă, și se pot lua măsurile necesare în tratamentul și educaţia bolnavului. Și fiindcă am ajuns aici, vreau să precizez că educația medicală constituie cel mai important mijloc terapeutic în normalizarea vieții diabeticului. Practic, un diabetic de tip 1 sau tip 2 care face insulină poate mânca orice (sănătos!) cu condiția să știe ce conține mâncarea pe care o consumă și cum să adapteze dozele de insulină la rezultatele obtinute prin autocontrol.

R: Există niște formule pe care pacientul le poate învăța și aplica?

A.B.: Da, există, cu un procent de eroare destul de mic, dar pentru aceasta trebuie educație.

R: Și cine face educația, domnule doctor?

A.B.: Echipa: medic-educator/ nutriționist-psiholog. Cel mai important mi se pare educatorul/ nutriționist. Medicul vine la urmă, el doar monitorizează și face retușul activității de educație. Niciun bolnav nu trebuie să plece de la cabinet fără să i se fi testat cunoștințele în materie de nutriție, ajustarea dozelor de insulină și a semnelor clinice care pot semnala dezechilibre metabolice.

R: Ce alte noutăți au apărut în tratamentul diabetului zaharat?

A.B.: Au apărut pompele de insulină, sisteme care injectează insulina sub piele după un program prestabilit de medic/ pacient; au apărut senzorii de glicemie care, implantați sub piele, pot măsura în timp real glicemia la fiecare cinci minute. Există sisteme complexe de pompă+sensor care formează un pancreas artificial hibrid (spun hibrid, pentru că doza de insulină prandială trebuie încă decisă de către bolnav). În câțiva ani vom avea pancreasul artificial care, atașat la corp, va scuti bolnavul de grija injectării și calculării dozelor de insulină.

R: Ce alte ramuri ale specialității mai practicați?

A.B.: Diabetul zaharat este o tulburare metabolică generală a organismului care începe cu tulburarea metobilismului lipidelor (grăsimilor) și se depistează mai târziu (după ani), o data cu creșterea glicemiei. El afectează toate organele din corp, motiv pentru care suntem nevoiți să le tratăm ca atare: boli vasculare (periferice, coronariene, cerebrale), boli renale (până la insuficiență renală), steatoza hepatica (până la ciroza hepatică), afectări neurologice, hipertensiunea arterială, retinopatia diabetică și alte boli metabolice: gută, dislipidemiile, boala aterosclerotică. Diabetul zaharat  este un complex de boli și de manifestări patologice.

R: De ce Câmpina, domnule doctor?

A.B. Pentru că am găsit aici un om căruia chiar îi pasă de starea de sănătate a semenilor săi, și care a investit mult în proiectul SanConfind (și încă nu l-a terminat). Pentru că am găsit aici un spital adevărat. Pentru că îmi place orașul. Îmi plac oamenii care trăiesc aici. Și-mi place meseria.

www.sanconfind.ro