Anglia, a cincea putere a lumii, a hotărât să divorțeze de UE după 43 de ani. Damblaua de a sta separați e însă veche. Încă de la declarația Schuman (1951) și tratatul de la Roma (1957), englezii au dat cu flit Pieței Comune. N-au vrut nici în ruptul capului să colaboreze cu Franța și Germania, nici la înființarea CECO (Comunitatea Cărbunelui și Oțelului din Europa), nici la transformarea acesteia în CE (Comunitatea Europeană). Ba, mai mult, în 1961, englezii au fondat o altă asociație economică – AELS (Asociația Europeană a Liberului Schimb) cu statele nordice, care nu a funcționat la parametri așteptați, astfel că în 1967 UK își dorește aderarea la Comunitate. Aderare respinsă. Totuși, în 1973, UK intră în Comunitatea Europeană. Iar în 2016 iese, cu toată opoziţia lumii occidentale sau a ploii şi furtunii venite din ceruri…
Îi înțeleg parțial pe englezi. Legislația UE le-a dus o mulţime de belele. În primul rând, țara le e plină de imigranți. La tot pasul arabi și asiatici, musulmani și hinduși, apoi africani şi est-europeni. Londra nu mai e locuită de englezi, ci de o lume pestriță. Babilonie. Englezii s-au retras spre regiuni mai lipsite de forfotă, iar capitala a devenit un talcioc imens plin de gunoaie. Cu excepția City, adică Down Town. A apărut insecuritatea, au crescut furturile și… “pomenile sociale”. Englezii plătesc bani grei familiilor numeroase de imigranți care au ales UK nu pentru muncă, ci pentru a primi ajutoare!
În al doilea rând, englezii protestează față de doamna Merkel. Doamna Germaniei a adus sirienii în UE și încearcă să-i împartă tuturor! (Personal, cred că e cea mai mare gafă făcută de un lider european vreodată, probabil motivul dezintegrării UE). Marea Britanie avea deja “sirienii” ei. Imigrația se reflectă nu doar în numeric, ci și în populația tânără sau în natalitate (4,1 la mie, locul 3 în UE, după Irlanda și Franța). Am văzut cu ochii mei, în ultimele luni, repulsia britanicilor faţă de valul sirian.
În al treilea rând, inflația imigraționistă le-a scăzut salariile. Autohtonii nu acceptă salarii mici ca alohtonii. Patronilor însă le face plăcere.
În al patrulea rând Anglia e membru și șeful Commenwealthului (52 state, fostul Imperiu Britanic), regina Elisabeta II fiind șefa a 16 state! Commonwealthul are circa 1,9 miliarde de locuitori, deci nu se pune problema unei piețe de desfacere pentru englezi. Numai India este numeroasă cât 2,6 Uniuni Europene! Piaţa UE nu lasă Londra fără oxigen…
Mai cred că englezii doresc să-şi protejeze naţiunea, istoria, cultura, de care UE nu prea mai ţine cont. Şi nici de Dumnezeu! (Cu toate că nici englezii nu excelează la acest capitol!).
Apoi, britanicii sunt cei mai mari producători de petrol și gaze din UE. Ei nu depind de ruşi. Şi nici de arabi. Brexit va duce la prăbușirea pieței petrolului! (Bursa petrolului Brent este tot la Londra!). Lira sterlină e moneda convertibilă cea mai mare din lume! Cum să adopte euro? Și UE nu privea cu ochi buni reticența! Niciodată UK nu a fost de acord cu politicile agrare ale UE. Și nici cu cele prin care ea oferea o parte din PIB Uniunii (13 miliarde euro vărsa anual UK la UE, adică 11% din total). Anglia se considera robită…
P.S. Nu sunt eurosceptic, dar mă uimesc politicienii sau analiştii care susţin acuzator, pe rețelele de socializare, că englezii nu știu ce fac, că se sinucid. Eu nu cred că își fac de plăcere hara-kiri, ci trag un semnal de alarmă pentru Comunitate. Bulgărele rostogolit pe malul Tamisei la 23 iunie a pornit pe pantă. La nici câteva ore de la start a crescut destul de mare!
Nicolae GEANTĂ
