ESTE ÎNVĂȚĂMÎNTUL GRATUIT?

O frază de un non sens co(s)mic, ivită din puțul gîndirii poate a celui mai redus dintre miniștri lui Dragnea, cel de la învățămînt, readuce în discuție chestiunea școlii gratuite. „Educația e gratuită conform Constituției. În fapt, cineva trebuie să asigure această gratuitate. Statul asigură o parte din gratuitate, părintele asigură altă parte din gratuitate, copilul nu plătește nimic”, spune dl. Liviu Pop. Dincolo de agramatismul patologic, ceva dreptate există în afirmația care a făcut înconjurul presei. Una din marile minciuni care supraviețuiesc încă din perioada comunistă este aceea a învățămîntului gratuit. De altfel, ea este încadrată într-o superstiție mai largă, pe care o simțim zilnic: aceea că Statul are bani, de unde „ne dă”: măriri de salarii, pensii, ajutoare sociale, rețete compensate etc. Fals. Statul nu are bani, el doar strînge și administrează niște bani. Oricum, tot noi plătim școala copiilor, numai că nu printr-o taxă școlară directă (cum ar fi mai corect), ci prin impozitele pe care le strînge Statul. Și din care virează cît are el chef (mult sub cît cere Constituția) pentru învățămînt. În fapt, știe toată lumea că școala românească este cel puțin la fel de scumpă ca și cea din Anglia, de exemplu. Pentru bunul motiv, mai întîi, că este dublă: școala de stat, așa zis gratuită este dublată de „meditațiile” care costă de te rup. Școala „oficială”, într-o veselă complicitate: stat, părinți, profesori, copii este completată de o școală care se face pe bani grei și care este cea particulară. Mult mai performantă. Ar trebui să renunțăm măcar la una dintre ele. Fără regret și fără ipocrizie. Statul e mulțumit pentru că astfel poate da salarii minime profesorilor (lasă-i, că oricum cîștigă din meditații!), dar se și poate lăuda cu performanțe care nu sînt meritul școlii, păstrînd însă investițiile de resurse materiale și de inteligență la minimum. Profesorii sînt mulțumiți pentru că își pot rotunji veniturile. Părinții sînt mulțumiți că măcar astfel au controlul asupra a ceea ce învață copiii lor. Singurii care au de suferit sînt copiii, nevoiți să muncească dublu și inutil, și ideea de școală, descalificată, pentru că: la ce să mai fiu atent acolo, dacă tot fac lecția aia la pregătire? Modalitatea de a reda demnitatea profesorului și a sistemului de învățămînt presupune o regîndire radicală a felului în care acesta este conceput în această mlaștină stagnantă de decenii. Dl. ministru are, fără să vrea, dreptate: școala românească costă foarte mult, în sensul că se cheltuiește mult în raport cu rezultatele, într-un mod netransparent, cu o eficiență minimă. I se aplică vechea zicală: scump la tărîțe, ieftin la făină. Performanțele? Ele nu țin de sistem, ci de haruri individuale, ale elevilor și ale  profesorilor. Acestea ne dau iluzia calității, de aceeași natură cu iluzia gratuității. Sau a egalității de șanse. O altă himeră a sistemului nostru. Nu vorbesc, evident, decît de învățămîntul preuniversitar. Cel superior pune cu totul alte probleme. Noul mare geograf al țării, vorbitorul despre județul Tîrgoviște și despre faptul că ăia mici nu plătesc nimic, nu are evident niciun proiect pentru a scoate educația națională din impas. Spălătorul de plagiatori are, în schimb, toată autoritatea morală de a reforma sistemul. Un alt monstru sacru al PSD, senatorul Eugen Nicolicea, a declarat: „Autostrăzile pot să mai aștepte… prioritățile PSD sînt salariile și pensiile”. Urale și ovații. Iată, realmente, întreg programul de guvernare al lui Dragnea, sintetizat magistral într-o singură frază! Lipsa noastră de viitor se simte cu acuitate din această frază a ex-inginerului devenit șef de comisie parlamentară juridică, tot astfel precum, în romanul unui teleormănean ceva mai celebru decît Dragnea, caloriferistul devenea decanul facultății de filozofie, în anii proletcultului. El nu trebuie decît, cum spunea însuși Ponta cu ani în urmă, cînd Nicolicea era la UNPR, să facă treburile murdare. Au astfel de exemple legătură cu rîvnita calitate a învățămîntui românesc? De bună seamă că da, pentru că, atîta vreme cît ne conduc astfel de oameni care își lasă goluri suspecte în CV-urile profesionale, dar nu îi întreabă nimeni, modelul lor se impune, și nu cel al excelenței profesionale și al muncii corecte. Și atunci, școala nu este gratuită, are dreptate dl. Pop, ci este degeaba. Sigur, o mulțime de elevi români, ajunși studenți în Occident, integrați într-un sistem performant și meritocratic, dau rezultate excelente. Asta pentru că sistemul scoate ce e mai bun din ei. La noi, sistemul condus de Dragnea, Tudose, Pop, Daea, Nicolicea, Șerban Nicolae, Carmen Dan, Firea, Olguța ș.a.m.d. îngroapă rapid orice competență. Pe ei nu-i interesează decît triumful partidului pe cadavrul speranțelor noastre. Nu corupția este boala noastră principală, ci lipsa de speranță. 

Christian CRĂCIUN