Știri

Editorial

ADUNĂTURĂ DE DERBEDEI

Azi ne bazăm pe citate, pentru că tot e la ordinea zilei învăţămîntul. Dau de un interviu din toamna trecută al regizorului Andrei Şerban, unul din cei foarte puţini români de notorietate mondială, care spune cu francheţea-i caracteristică: suntem conduşi de o adunătură de derbedei. Pe de altă parte, Părintele Savatie Baştovoi, unul dintre cei mai importanţi scriitori români de azi, prezenţă remarcabilă inclusiv la Tîrgul de Carte de la Paris, tot într-un interviu recent, face o propunere cu tîlc: să se interzică prin  lege demnitarilor să aibă gărzi de corp, dacă tot se laudă că sunt aşa de iubiţi de popor, atunci de ce le e frică? Pentru că săptămîna asta s-a aniversat un an de la puciul borfaşilor, cum a fost numit, peste care s-au suprapus scandalul cu bacalaureatul şi cel cu Constituţia, continuatoare a puciului. Conexarea tuturor acestor evenimente (plus altele, fireşte) se explică simplu prin fraza genialului regizor român. Dar şi haloimesul care se cheamă bacalaureat, o parodie sinistră a oricăror principii pedagogice, ştiinţifice, statistice, cu puroiul corupţiei intrat pînă în fibră, cu o brambureală în reacţiile autorităţilor, (pe traseul procurori, poliţie, justiţie) de neimaginat într-o ţară europeană. Ciudat că marele absent în abundenţa declaraţiilor contradictorii a fost tocmai Ministerul Învăţămîntului, vizibil depăşit de evoluţia evenimentelor. Unde au fost ministrul şi şeful comisiei de organizare a bacului de la minister?

Dar culmea derbedeismului politicianist mi s-au părut declaraţiile unor cetăţeni cu răspunderi publice care răspund la numele de Victor Ponta sau Ecaterina Andronescu, plîngînd de mila „copilaşilor”. Doctorul în drept plagiator Ponta ştie că răspunderea penală funcţionează de la 16 ani, că nu-i este permis unui prim ministru să dea ordine procurilor şi mai ştie bine că la bac „profesorii sadici” (ce complexe trădează această expresie!) nu pot pica pe nimeni, pentru simplul motiv că s-au eliminat orice interacţiuni directe între profesor şi elev, prin scoaterea de facto a examenelor orale. Contează doar ce a scris „catindatu” în lucrare şi punct. Nu poţi cu nici un chip să-i dai 4 unuia care a scris de 7. „Sadism” a devenit în sistemul românesc de învăţămînt să-i ceri elevului/studentului să muncească realmente. Deci nu e vorba de „bieţii copilaşi”, ci de cetăţeni cu drepturi şi răspunderi civice depline, crescuţi însă de politicieni demagogi, de părinţi, de media, de şcoală, în cultul hoţiei şi nu al muncii. Cine să se mai revolte împotriva subiectelor mult prea uşoare date la Capacitate şi care îi afectează exact pe elevii cei mai buni, amestecînd valorile? Iată cum dăm, încă de la acest nivel, de boala genetică a societăţii româneşti: confuzia valorilor. N-am auzit deloc înaintea acestei sesiuni de examene îndemnuri la toleranţă zero faţă de fraude, cum se făcea măcar formal în anii trecuţi. Ne aducem aminte cum era blamat Funeriu că, vezi doamne, camerele i-ar stresa pe elevi. Ca om care nu se mai duce de cel puţin zece ani în aceste comisii de examene şi care toceşte de vreo patru decenii catedrele, mă întreb: cînd va reapărea în limbajul nostru curent privitor la şcoală cuvîntul „exigenţă”? Dispărut de ceva vreme din strategiile noastre educaţionale. Să fiu bine înţeles, se face caz de aşa zisa calitate a învăţămîntului nostru, circulă un întreg folclor pe tema „ce proşti sunt ai lor şi ce buni ai noştri”. În realitate, cînd vom ajunge ca un elev român mediu să muncească precum unul din Germania (nu spun din Japonia), atunci ţărişoara va fi departe. Îi ascultă cineva pe elevii realmente de top din România? Îşi dă cineva seama că toate aceste coţcării se fac pe spinarea şi în defavoarea lor? Din cînd în cînd i-am auzit revoltaţi că, în timp ce ei muncesc, alţii iau aceleaşi note maxime plătite în euro? Aţi auzit de vreo anchetă în legătură cu copiatul de la bacul olimpicilor de luna trecută? Batista pe ţambal. În Franţa, cîte un ilustru intelectual, membru al Academiei, este invitat în fiecare an să prezinte în presă o rezolvare a subiectelor de la literatură sau filozofie. Bacalaureatul este o sărbătoare intelectuală. La noi, simţi izul de manelism moral şi pedagogic şi de corupţie endemică. Nu am PS azi pentru că mi se pare evident că sub un regim de plagiatori nu putem avea decît examene care să încurajeze tăcut sau făţiş frauda.

Christian CRĂCIUN     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare