Știri

Editorial

MATEMATICA NU FACE GLUMIŢE   
M-am săturat să scriu despre dl. Ponta, dar, din păcate, prestaţia domniei sale, capacitatea de a susţine senin chestii diametral opuse (pro şi contra Roşia Montană, azi e împotriva unui pahar cînd eşti la volan, mîine e de acord cui o alcoolemie minimă, azi e cu China, mîine cu SUA etc.) este un adevărat atentat la siguranţa naţională. Numele guvernării sale ar putea fi simplu: Eşec. Absolut tot ce şi-a propus actuala alianţă a eşuat. Dar nu despre asta vreau să scriu azi, cred că eroarea principală a prim ministrului nostru este iluzia că are umor. Replicile sale nu depăşesc însă mai niciodată nivelul glumelor de autobază. Şi, mai ales, le aruncă şi atunci cînd nu este cazul. Cînd ceva seriozitate şi aplicaţie asupra subiectului ar fi infinit mai potrivite rangului. Aşa a fost acum cu povestea spălării Porţii Sărutului. Cu un ton care arunca totul în derizoriu, dl. Ponta a găsit imediat soluţia: facem o comisie internaţională pe care o plătim noi de la guvern. „Două chestiuni rezultă”… 1. Cum adică o plătim „noi”? Banii guvernului sunt banii mei şi nu înţeleg să dau bani pentru că un incapabil a făcut o prostie. Să plătească el. Şi 2: Comisia ar fi trebuit făcută înainte de curăţare, căci cu un astfel de monument se umblă cu infinită grijă, nu se dă cu apă şi detergent pentru că aşa crede nu ştiu ce politruc. De altfel, obişnuinţa patologică a premierului de a ocoli orice subiect incomod printr-un „spirit de glumă” a primit o palmă la figurat tocmai de la ceea ce el montase să fie un „triumf a la Antene”, vizita în SUA. Ca la două zile vicepreşedintele american să-l sune pe Băsescu pentru a discuta cu cineva de încredere este o umilinţă pe care Ponta o merita din plin. Noi nu. Să zici apoi, strepezit, că preşedintele este un şomer de lux înseamnă încercarea de a ieşi din corzi printr-o lovitură în boaşele adversarului.

În realitate, oricît ar ocoli subiectul, dl. Ponta se află într-un ireconciliabil conflict cu matematica, disciplină anti-politică pentru că nu ştie de glumă. Şi care ne spune că, la o creştere economică prognozată de vreo 2,7% cea mai mare parte din ea (2%) este pe seama anului agricol bun. Dar cum agricultura nu aduce bani la buget prin impozite, guvernul s-a trezit cu vreo 7 miliarde încasări mai puţin în 10 luni. Un record. De unde, atunci, bani de pensii şi salarii, ba şi mărite? Se vorbeşte de un nou împrumut la Banca Mondială şi Ministerul de Finanţe a făcut deja unul de 500 mil. de pe piaţa internaţională. Am luat aceste date de pe blogul dlui. Marian Preda, doar nu credeţi că le-am văzut la TVR! Varianta creşterii cotei unice la 22% pentru a acoperi nevoia disperată de bani a stîrnit proteste atît de generale, inclusiv de la liberali, încît premierul a încercat să o acopere tot printr-o glumiţă. Acum, sigur, stilul ăsta giumbuşlucar l-a impus preşedintele Băsescu, care şi el scapă de multe ori vorbe uşchite cînd nu e cazul. Numai că preşedintele e serios şi profund cînd trebuie, e spontan şi autentic alteori, „zicerile” sale au intrat în folclor, semn că au fost bine ţintite. Acum, întrebat dacă va accepta să fie profesor la Academia Navală a răspuns cu hohotul caracteristic: măi copii, cine îmi dă mie un doctorat? Şi cu o asemenea vorbă aruncă în neant toate scremetele pont-oase ale unui premier frustrat de a fi un politician de retortă, şi nu unul autentic, în stare de viziune şi de luptă cu duşmanul adevărat al oricărui om politic: realitatea cu cifrele ei dureroase. Dacă îmi este îngăduită o previziune, regimului actual i se va înfunda de la pîrlita de matematică, ea nu ascultă de Dragnea, precum morţii. Oricîtă propagandă encomiastică vor face Antenele, va veni momentul cînd matematica din buzunare va spune: ajunge! Şi cînd nu va mai fi nici Băsescu pe care să dea vina, va şi mai rău…

P.S. Dacă e aşa de dornic de comisii internaţionale, de ce dl. Ponta nu acceptă una şi pentru a lămuri chestia plagiatului dumisale? Ar trebui să înţeleagă că nu mai e o chestie personală, acuza asta (poate neadevărată!) este o piatră de moară de gîtul ţării gata să se înece oricum sub ticăloşia şi incompetenţa diriguitorilor ei. Dacă ar avea 1 miligram de patriotism, şi-ar da demisia, s-ar pune la dispoziţia unei comisii de experţi străini pînă s-ar lămuri chestia plagiatului. Apoi ar reveni (sau nu) în viaţa politică. Dar asta e o poveste din alte ţări, de soare pline… 
Christian CRĂCIUN      

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare