DOMNUL NIMENI ȘI SOSIA LUI
Din fericire, în ultima săptămînă am fost departe de lumea dezmăţată a politicii de sub poale de Carpaţi. O imagine mi-a rănit însă retina în trecere pe lîngă un televizor: Năstase dînd dezlănţuit (la propriu şi la figurat) declaraţii la ieşirea din puşcărie. Dintr-o singură rafală a trasat sarcini şi guvernului şi legislativului, a rezolvat problemele economice ale ţării şi viitoarele alegeri – dacă nu se grăbeau cei din escorta poliţiei care cică l-ar fi dus la Cornu cu onoruri şi girofare ca pe un şef de stat, ar fi rezolvat şi conflictul ruso-ucrainian sau pe cel arabo-israelian. Unul singur dintre ziariştii îngrămădiţi pentru un salariu amărît să se ţină de microfoanele alea n-a avut inteligenţa de a pune unica întrebare justificată: în ce calitate faceţi aceste declaraţii? Presa a înfăţişat această eliberare cu pudoare, nu ca pe un act de clemenţă (total nejustificată, după părerea mea) a justiţiei, ci ca pe un fel de recunoaştere a unei erori judiciare. Riguros vorbind, astăzi Năstase nu reprezintă nimic, sau n-ar trebui să reprezinte, în spaţiul public românesc şi ar trebui profilactic ignorat. Şi aici ajung la personajul principal al acestor rînduri: inenarabilul domn Ponta, pupilul mai nereuşit şi neretuşat al lui Năstase.
Acum puţină vreme, acesta vitupera, profitînd de o moderatoare inhibată, împotriva „familiei de infractori Băsescu”. Acum, eu ştiu că dl. Ponta nu are nimic de-a face cu noţiunile de drept, altfel ar fi luat în considerare că: a) pînă la o sentinţă definitivă, fratele preşedintelui este nevinovat; b) nu există vinovăţie colectivă; şi c) făcîndu-l pe preşedinte infractor nu comite decît o calomnie ordinară, în lipsă de dovezi. Ei bine, la eliberarea lui Năstase juristul Ponta ar fi avut ocazia să vorbească despre o adevărată familie de infractori, desemnată astfel de o sentinţă irevocabilă a justiţiei, soţul şi soţia fiind condamnaţi. Iar politicianul momentan prim ministru, care plînge cu orice ocazie de mila săracilor, ar fi avut ocazia să se întrebe public cum facem să confiscăm această avere fabuloasă obţinută prin fraude şi să o aducem în bugetul statului. Sau ar fi putut vorbi, la fel, de familia de infractori Voiculescu, atestată în sentinţe definitive. În loc de asta, a adus omagii necenzurate infractorului Năstase (nu există alt calificativ social potrivit), a plîns de mila nu ştiu căror copilaşi al altui corupt din puşcărie, pe scurt, a mai dat o lovitură seacă ideii de justiţie şi de morală publică. Ceea ce-l face foarte periculos pe dl. Ponta nu sunt nici mitomania fabuloasă, nici incompetenţa, ci complexele generate de acestea două. De aici adevărata explicaţie a refuzului său de a participa la dezbateri electorale. Cum ar arăta un Ponta umilit de dna. Udrea, această Năstase a opoziţiei, prin aroganţă? Ea e mult mai pe fază în situaţiile întrebărilor incomode, care doctorului îi stîrnesc accese de furie. Despre dl. Johannis ce să zic, pînă să răspundă la o întrebare, dl. Ponta se duce, votează, dă declaraţii şi se întoarce în studio să continue dezbaterea. Dar cum ar arăta o dezbatere Ponta – Monica Macovei? Se sparie gîndul! Precizez ceea ce am mai scris aici de nenumărate ori: nu mă interesează persoana acestui om, ci faptul „metafizic”, imposibil să nu-ţi stîrnească fiori reci pe spinare, că el incarnează perfect imoralismul atroce pe care secole de sclavaj mintal l-au sădit în genetica noastră etică. Eliberarea lui Năstase ar fi trebuit să fie un simplu fapt divers, ignorat public şi omul lăsat să-şi istovească averea într-un binemeritat anonimat. Orgoliul său piramidal, setea de răzbunare s-au suprapus din păcate peste acest amoralism social şi au transformat defectele neaoşe în ditamai handicapuri naţionale. Sigur că firea noastră poate fi îndreptată, dar numai atunci cînd cinstea şi competenţa vor deveni modele publice. Menţionez că am folosit pe tot parcursul acestui text numele lui Năstase fără „domnul”, pentru a scoate în evidenţă statutul său de infractor şi de Mister Nobody, care ar trebui subliniat insistent de toate comentariile, iar la Ponta am folosit apelativul de respect, care trebuie datorat în orice împrejurare instituţiei publice.
P.S. Altminteri, cum să respecţi un plagiator? Dl. Ponta refuză orice discuţie asupra acestui subiect care, apropo, nu poate lipsi dintr-o dezbatere pentru prezidenţiale, e încă unul dintre motivele pentru care dumnealui fuge de dezbateri şi declară –obraznic- că va mînca popcorn. Năstase a devenit un Mr. Nobody prin decizie juridică, Ponta este astfel prin chiar substanţa sa.
Christian CRĂCIUN
