S-a borşit! De ce manifestaţiile dau evidente semne de oboseală? Cum scriam şi data trecută, nu poate dura ceva pornit de la o minciună şi care a urmat printr-o serie incredibilă de alte minciuni. Fiecare comentator, fiecare televiziune au încercat să tragă spuza pe turta lor. Iar revendicările din pieţe sunt de o deconcertantă incoerenţă. Pentru că oamenii vorbesc exact în limbajul de la televiziuni. Nu cred că prea mulţi ştiu ce este cu alegerile comasate, dar strigă împotriva lor mai rău decît la reducerea salariilor. Sau câţi îşi dau seama ce înseamnă într-adevăr un guvern de tehnocraţi? Acesta n-ar putea oferi nici o soluţie în lipsa sprijinului politic. De aia nu sunt credibili strigătorii din piaţă. Este o blasfemie să apropii actuala Piaţă a Universităţii de cea din 90. Dacă te uiţi la revoltaţi, e uşor de văzut că par a fi exact dintre cei care îi aplaudau pe minerii semănători de panseluţe atunci. Ciudată răsturnare de situaţie. Tot o prostie mi se pare şi apropierea de mişcarea indignaţilor sau de revoltele arabe. Actualele revolte româneşti nu au, evident, o ideologie, sunt doar răbufnirea unei frustări a unei populaţii ţinute într-o stare de subdezvoltarte informaţională acută şi de sărăcie. Puterea actuală a fost desigur total analfabetă în domeniul comunicării şi sinucigaş arogantă. A încercat să facă reformă împotriva populaţiei şi numai pe spinarea ei. Incoerent şi inconsecvent. Ceea ce nu merge.
Dar, pe de altă parte, cîte dintre mesajele puterii au ajuns nedistorsionate la public? Televiziunile noastre „de ştiri” nu transmit ştiri nude, ci talk show-uri. Pe care le regăsim acum scandate papagaliceşte în spaţiul public. Al treilea fals: lupta antisistem a „revoluţionarilor”. Este cel mai periculos. Am văzut stupefiat mulţi guru din media gen CTP sau Cristoiu elogiind critica partidelor, CTP propunînd chiar o halucinantă instituţionalizare a Pieţei Universităţii. Dar, este un adevăr: nu există democraţie în afara sistemului parlamentar multipartinic, cu toate hibele lui. A iluziona lumea întru existenţa unei democraţii pe deasupra partidelor, înseamnă doar a crea premiza personajului mesianic, salvator, adică a totalitarismului codrenist. Nici mie nu-mi plac nici unul dintre partidele de pe eşicherul actual. Dar nu pot uita că ele arată astfel în urma unor alegeri democratice. Noi i-am ales. Cum ar fi arătat România azi dacă în 90 sau 94 „poporul”, de mila căruia plîng toţi demagogii micului ecran, ar fi votat altfel? Aceleaşi cuvinte care azi se urlă la adresa lui Băsescu şi Boc erau atunci aruncate la adresa lui Coposu şi Raţiu. Mă încăpăţînez să nu uit. Apropo: vulgaritatea n-a făcut parte dintre trăsăturile „indignaţilor” europeni cu care vor să ne asemene comentatorii inteligenţi. Şi nici a Pieţei din 90. Este încă un motiv de rezervă faţă de această zaveră. Ce facem, apoi, cu cererile punctuale, gen Roşia Montană? Mulţi sunt împotriva pe motivul că Băsescu este pentru şi dat fiind atavicul „nu ne vindem ţara”, încă foarte puternic. Dar oamenii realmente muritori de foame de acolo? Ei nu merită o şansă? Cine are răgazul unei discuţii raţionale, cu toate argumentele pe masă? Al treilea, ar fi acapararea de către interesele politice.
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!