Știri

EDITORIAL

JOCURILE HAOSULUI
   
Dacă este să punem un diagnostic puterii actuale, mai toată lumea este de acord că avem de-a face cu cel mai incompetent, corupt, arogant şi incapabil de administrare guvern din istoria noastră.  De aceea, starea generală a patriei poate fi denumită de un cuvînt scurt: haos. Niciuna, dar niciuna dintre mizele majore ale României de azi nu a fost îndeplinită. Acum recent s-a ratat privatizarea CFR, chestie pe care dl. Ponta ne-o vinde ca pe ceva normal. Românii sunt prizonierii unui sistem care le paralizează gîndirea. Înainte de 89 erau păziţi de grănicerii cu puştile întoarse spre interior. Acum, sunt victimele voluntare ale unor foarte eficiente metode de zăvorîre informaţională a minţilor. Mă intrigă, dar nu mă mai miră de mult, felul în care oameni educaţi şi cu ştaif cultural se prostesc în clipa cînd intră în contact cu puterea. Dl. Vosganian – o culme a aroganţei, chiar fondată pe o temelie, nu pe gol ca la majoritatea colegilor de politică – ne spune, de exemplu, că senatul i-a dovedit, prin vot, nevinovăţia. Orice om şcolarizat elementar ştie că senatul nu are nici o treabă cu vinovăţia sau nevinovăţia cuiva, aceasta fiind exclusiv de competenţa justiţiei. Şi că Senatul a împiedicat doar – într-un mod mîrşav – acţiunea Justiţiei în cazul ilustrului senator liberal. Dar aroganţa himalaiană a dlui ex-ministru îl face să se molipsească de tehnica minciunii continue în care şeful său de guvern este maestru absolut. Aşa că ne spune, cu un zîmbet parşiv, că povestea cu Oltchim şi Dan Diaconescu a fost o farsă ca să păcălim FMI-ul. Ăştia joacă bambirici cu ţara, iar obnubilarea mentală a populaţiei face ca să aibă totuşi o cotă de încredere neverosimilă.

Alt intelectual autentic, dl. Daniel Barbu, uită subit lecţiile istoriei, dă expresie idiosincrasiilor generale şi afirmă că oamenii care l-au blocat în maşină erau legionari. Gurul alianţei pe care acest alt teolog al Antenei 3 o slujeşte necondiţionat, dl. Iliescu, nu a explicat nici după 23 de ani cum de a văzut steaguri verzi în iunie 1990. Dacă însă e vorba să vorbim de violenţe împotriva oamenilor politici, ele sunt mai degrabă apanajul comuniştilor, nu al extremei drepte. De ce se grăbesc politrucii noştri să pună protestele în cîrca unor fantomatici „legionari”? Acum vreo trei săptămîni toată floarea politichiei româneşti se înghesuia la ceremonia de beatificare a Monseniorului Ghica. Zilele acestea colegii din primăria Bucureşti ai dlui ministru au dărîmat casa în care locuise Prinţul. Nici o reacţie din partea ministrului culturii. Demnitatea nu este o noţiune politică. Nu am de unde şti dacă atacul a fost o înscenare, pare probabil. Rapiditatea cu care dnii. Ponta sau Barbu au pus eticheta de „legionari” arată că politicienii noştri vorbesc în etichete care le ţin loc de gîndire. Orice fel de violenţă şi orice fel de revoluţie este finalmente pernicioasă, spun asta pentru că mi se pare suspect entuziasmul unora faţă de mişcările de stradă actuale. E mult mai puţin spectaculos să educi electoratul  ca să nu mai creadă toate elucubraţiile politicienilor via presa aservită. Politicienii se joacă, fără să-şi mascheze cinismul, cu vorbele şi astfel cu soarta noastră. Nici măcar nu întorc dlui. Barbu, cum au făcut mulţi jurnalişti, proverbul cu „cine seamănă vînt…”. În 2012 actualei puteri i se păreau foarte legitime toate felurile de protest stradal. Acum, în ciuda monopolului mediatic, a devenit „legitimistă”. E, totuşi, contradictoriu să răspunzi la orice critică prin argumentul (fals şi politologic şi logic) celor „7 milioane şi ceva de votanţi” şi, simultan, să recunoşti că îţi baţi în fiecare seară joc de aceşti votanţi, montînd telenovele cu privatizarea.
P.S. Microbul plagiatului pare intrat în mobilierul de la Palatul Victoria. Acum l-a prins pe faimosul ministru de externe Corlăţean. O capacitate. Un performer, cum se spune în limbajul englezei de lemn românesc. În căutare de rang universitar la deja celebra Universitate Cantemir (cine face o anchetă serioasă aici?) dl. ministru şi-a autoplagiat o lucrare. Oare miile de absolvenţi de la universităţi adevărate din Occident care nu-şi pot găsi un loc adecvat pregătirii pentru că Sistemul nu-i acceptă nu au nimic de spus?

Christian CRĂCIUN     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare