Dl. Daniel Barbu este un intelectual autentic, are un Cv impresionant, nu din cele covăsite, este un intelectual antonescian (cineva cu neuroni rătăciţi a inventat sintagma, care a prins la maimuţele din presă, de „intelectuali băsescieni”, lăsînd a se înţelege că asta anulează tocmai primul termen), ceea ce nu este în sine incriminant. Pentru combativitatea sa la suspendare, fireşte că patria i-a fost recunoscătoare şi l-a răsplătit cu funcţia de ministru al culturii. Nu ştiu ce pun ăştia pe scaune, dar am văzut destui inşi ce păreau rezonabili suferind o transformare totală: din clipa în care se aşează în fotoliul de demnitar capetele lor se ţuguiază ideologic, devin locuitori ai ţării lui Oblio, scara lor de valori dispare. Inamicul dlui. Barbu a devenit Festivalul Enescu. Care costă prea mult, nu se poate negocia la preţ ca la piaţă, dl. Hollender este intratabil etc. Ironia „poate nu sunt eu pregătit să lucrez cu acest tip de personalităţi” este doar o crasă mojicie de care se pare că dl. ministru s-a molipsit de la exponenţialul său coleg de partid Jiji. Cum vă spuneam: se ia ca rîia! Sigur, dl. Barbu se adresează votanţilor care i-au impus coaliţia la putere, dintre care 90% n-ar da un leu vechi pentru ăştia care scîrţîie la vioară, dar ar vîrî fericiţi 100 de euro în vesta cu lamé a unui manelist. În loc să ne vorbească despre proiectele sale culturale, despre cum va face bani, pentru că generosul guvern din care face parte a amputat sever bugetul de la învăţămînt şi cultură, dl. ministru se întreabă cu o retorică şi greţos populistă şi primitiv anticulturală dacă România îşi poate permite un asemenea festival. Da, îşi poate permite, cu condiţia să nu fie condusă de inşi care o urăsc din toţi rărunchii şi subconştientul lor. Eu nu cunosc decît un singur ministru – al învăţămîntului – care şi-a dat demisia de onoare pentru că nu a obţinut bugetul pe care legea îl cerea şi care era necesar pentru buna funcţionare a sistemului. Dacă, de pildă, în loc să amîne până la calendele greceşti datoriile TVR, unul dintre instrumentele principale în slujba sa de luptă politică, guvernul ar fi impus plata datoriilor, ar fi avut acum bani pentru buna organizare a acestui festival la care nu vin amatorii de vanghelioane. Măsurînd Festivalul Enescu în kilometri de autostradă, reducîndu-l la o simplă chestie de „imagine” (obsesia politicienilor noştri) dl. ministru al culturii a făcut un gest profund goebbels-ian, subtextul fiind instigarea unei populaţii abrutizate: uite de aia nu putem mări noi pensiile şi salariile pentru că „ăştia” ne cer să dăm bani la muzicieni străini, să refacem Teatrul Naţional sau mai ştiu eu ce case vechi care şi aşa arată ca naiba. Cînd un ministru care ar trebui să aibă drept principală cauză a insomniilor de-culturalizarea inflaţionistă a populaţiei dă de înţeles că gropile din carosabil se datorează banilor daţi pentru un concert simfonic, înseamnă că viitorul nostru spiritual este amanetat. Dincolo de o aroganţă specifică, n-am văzut în conferinţa de presă a dlui. ministru nici o idee care să ne dea o fărîmă de speranţă. Alături de companionul său, dl. Marga, (aud că a tăiat finanţarea festivalului de Jazz de la Gărâna, altă manifestare „elitistă” de nivel european) noul ministru al culturii pare a duşmăni oamenii care practică această tot mai rară disciplină a înnobilării sufleteşti. A gândi independent şi critic devine ceva riscant şi rar.
P.S. Dl. Barbu cum s-o fi simţind sub conducerea unui şef plagiator, domnia sa are un palmares de studii în ţară şi străinătate excepţional, oare ce îl împinge la această umilinţă? Drept este că nicăieri nu se dau diplome pentru demnitate.
UŞOR CU AUTOSTRADA PE PIAN
Christian CRÃCIUN