S-a întîmplat să-mi recitesc articolele pe care de-a lungul multor ani le-a adăpostit acest colţ de pagină. Am observat că revine cu o insistenţă deloc elegantă stilistic vocabula democraţie. Probabil cuvîntul cel mai des folosit. Datorită convingerii personale că este Everestul pe care societatea românească îl are de cucerit. Şi de pe care tocmai ce ne-am rostogolit în prăpastie, cînd tocmai urcasem pînă pe la jumătate. Să recapitulăm lucruri uitate. Anul 2007, prielnic din punct de vedere economic, al contextului politic intern şi extern: o coaliţie ad hoc impune suspendarea preşedintelui fără nici un motiv, cf. deciziei Curţii Constituţionale. După un referendum în care a cîştigat zdrobitor, Băsescu se întoarce la Cotroceni. Numai că sunt două urmări pe care nimeni nu le analizează serios pînă azi: 1. S-a pierdut un an în care s-ar fi putut face foarte multe reforme ce ne-ar fi fortificat mult mai bine social şi economic pentru întîmpinarea crizei; 2. Nimeni dintre cei care au pus la cale acea lovitură de stat nu a plătit, din punct de vedere politic, cu excluderea din spaţiul public. Asta le-a permis să se refacă, să se întărească, să înveţe din prima lovitură pregătind-o mult mai bine pe cea din 2012.
Aşa am ajuns la ceea ce lumea numeşte azi lovitura de stat a borfaşilor. A doua suspendare. Protagoniştii sunt aceiaşi: de la Iliescu, Voiculescu, Roşca Stănescu… pionii Antonescu şi Ponta sunt doar atît: pioni. O suspendare mult mai bine pregătită şi într-un cu totul alt context. Criza economică, pierderea de către Băsescu a prizei la popor datorită măsurilor de austeritate, o tocare de cîţiva ani la posturi de televiziune care au spălat pe creier populaţia, au făcut ca acum suspendarea să fie mult mai aproape de reuşită. Dar şi lupta mai acută. Cert este că acum ţara a pierdut şi mai mult decît prima dată. Nu numai că reformele au fost oprite, întîrziate, ci ţara însăşi este împinsă într-o direcţie anti-europeană. Cuplul malefic de mincinoşi Ponta-Antonescu a călcat cam tot ce se putea călca din legile României, profitînd de lipsa de reacţie a unei populaţii mancurtizate de antene. Şi tot nu le-a ieşit scenariul pînă la capăt, referendumul nu poate fi validat, în ciuda ilegalităţilor strigătoare la cer, pentru că lumea nu a marşat suficient la manipulare. Atunci, nu-i nimic, schimbăm cifrele, şi-au zis puciştii, batjocorind şi o Curte Constituţională fără coloană vertebrală. Cu ce-am greşit, noi românii, de nu avem noroc la conducători? Asistăm, cu o pasivitate de popor vegetal, cum toate legile sunt terfelite, ignorate, modificate, fără ca măcar ei să se mai ostenească a găsi vreo minciună plauzibilă. În momentul în care un judecător de la Înalta Curte se plimbă în maşina unui condamnat penal, care mai are vreo două dosare la ÎCCJ, cum să nu jubileze coaliţia puşcăriabililor? Asta e ţara pe care ne-o pregătesc. Iar democraţia rămîne un vis tot mai îndepărtat. Suntem, cum zicea dl. academician Răzvan Theodorescu, un popor care are nevoie de bici, nu de democraţie. Ce să facem cu judecători corecţi sau politicieni cinstiţi? Fenichiu, Voicu, Oprişan, Mazăre, Mona Pivniceru, reprezentanţi de frunte ai naţiei române. Să fim mîndri. În plină criză mondială, cheful unor penali a aruncat România în haos, dar au fost suficient de prevăzători să adoarmă un popor niciodată trezit pe deplin. După 23 de ani, ne-am întors la conducerea totalitară şi paranoidă. Ne învîrtim într-un cerc de bolgie şi ne întrebăm ca proştii: unde am greşit?
P.S. Şi totuşi, cum rămîne cu plagiatul lui Victor Ponta? Omul acesta nu provine dintr-o cultură a ruşinii, cum zic antropologii.
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!