Știri

Editorial

CHAMPIONS LEAGUE

    Cred că nici o confruntare televizată, nici măcar cele din campaniile electorale, nu a fost mai comentată decît cea dintre Gâdea şi premierul Ungureanu. Aspectul pernicios al presei noastre, despre care am scris şi săptămîna trecută, s-a vădit în atitudinea cu care moderatorul deloc moderat a abordat emisiunea: nu ca pe o o discuţie din care telespectatorul să afle ceva folositor lui (ăsta e scopul presei), ci ca pe un meci de wrestling din care să se vadă ce grozav e el, omul cu nume predestinat. „-«Păi, să mi-i dai dai» – şi-i puse mîna’n gît./Stafie, prost te-ai hotărât!/Pe subt ipingea,/Ţăranul se cam pregătea./Cît ai clipi, cuţitul s-a şi-nfipt./Vezi, cocoşneaţă, că te-ai fript?” (Arghezi) Din păcate, ridicolul în care a fost tăvălit dl. Gâdea nu înseamnă nimic pentru redresarea nivelului presei româneşti. Nu va contribui nici la creşterea gradului ei de cultură, de civilitate, de moralitate şi de bun simţ. Am văzut chiar comentarii năucitoare, eu nu ştiu ce învaţă oamenii ăştia în facultăţile de jurnalism, dar există o prejudecată, se pare extrem de bine înrădăcinată în branşă conform căreia presa ar trebui să fie împotriva puterii, oricare ar fi ea. Nimic mai fals. Presa trebuie să spună adevărul şi punct. Nu să fie pro sau contra cuiva.

De ce, dacă puterea, oricare ar fi ea, face ceva bun, presa trebuie să ignore sau să deformeze acest lucru? Dacă emisiunea, deja antologică, a fost mereu înfăţişată în termeni sportivi, de întrecere (de unde fair playul?), atunci se cuvine să facem observaţia că meciul a semănat cu unul dintre F.C. Barcelona şi Avîntul Frecăuţi. MRU joacă evident în altă ligă decît majoritatea politicienilor şi a jurnaliştilor noştri. Rapiditatea cu care s-a întîlnit, fără prea multe conciliabule,  cu mai marii UE, la care dl. Boc nu prea avea acces, spune destule. Diferenţa de nivel se simte chiar de către omul obişnuit. MRU are şi cultura şi dezinvoltura şi acel savoir faire  care îi face să se recunoască imediat pe cei din casta superioară. Este de observat că, în ultimul an, am asistat la ceva ce era de neînchipuit acum cîţiva ani, România a învăţat să spună NU, a început să se opună unor iniţiative europene care evident îi sunt nefavorabile. Poate că, încet, încet, ajungem să jucăm într-o divizie superioară. Pe măsură ce oameni ca Ungureanu, Orban, Dacian Cioloş, Tănăsescu, Neamţu….şi mulţi alţii vor ocupa prim planul deţinut acum de activişti şi arivişti gen Ponta, Antonescu, Iliescu, Băsescu, Hrebenciuc, Vanghelie, Udrea, Prigoană ejusdem farinae, în toate partidele, ponderea vocii noastre europene va creşte. Aici însă e de observat ceva. dl. Ponta îi face o teribilă curte epistolară dlui. Ungureanu, încercînd o „rupere” de Băsescu. Demers complet lipsit de logică, pentru că orice „periere” a primului minstru se reflectă vrînd, nevrînd asupra celui care l-a numit, ca în multe alte situaţii, dinamitînd Sistemul. Se va introduce în actele USL prevederea expresă de a nu colabora cu PDL? Ar fi una dintre cele mai mari prostii politice ale deceniului. Cei doi capi au, se pare, păreri diferite asupra chestiunii. Pare că se deschide, foarte greu şi în mari chinuri o epocă nouă pentru politichia românească. Pe termen lung, partidele care nu vor aduce în frunte oameni ca MRU vor pierde partida. Şi putem discuta şi nivelurile inferioare, unde calitatea educativă şi morală a oamenilor este jalnică. De sus, se presimte o mişcare de înnoire. După discuţiile pre-electorale, nivelul local este însă ocupat în zdrobitoare majoritate de aceiaşi indivizi patibulari. Ce spuneţi de Jiji primar al Bucureştilor? Nu că bucureştenii nu l-ar merita… ba chiar mi se pare mai „cinstit” decît doctorul Oprescu, o adevărată calamitate pentru istoria şi geografia capitalei. Dar este evident că, dacă vrem să jucăm în liga mare a Europei, trebuie să selecţionăm, inclusiv la rezerve, jucători de talia lui MRU. Nu sunt deloc optimist, şacalii l-au mai mîncat odată, pe cînd era ministru de externe. Nu este exclus să fie sabotat şi acum, deja au fost cîteva evenimente suspecte în săptămînile din urmă. Se vede că strică nişte planuri. „Că pe sub poale/Avea, ca omul, de toate şi două pistoale” (Arghezi)

Christian CRACIUN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare