Editorial

BĂIEŢELUL

Deci Ponta vrea să-i aprobe brevetul de căpitan de vas lui Băsescu. Oare obrăznicia intră în fişa postului? Un om care n-a făcut niciodată nimic practic îşi permite să dea lecţii. Consilierii americani au făcut „fişa clientului”, adică a neamului de alegători, l-au sfătuit să-l atace pe preşedinte prin intermediul Udrea, ca fiind călcîiul vulnerabil. O veste proastă, lecţiile consilierilor de imagine americani nu prea funcţionează în Dâmboviţa, dl. Geoană ştie cîte ceva în acest sens. Tipul de campanie pe care o propune Ponta este una pentru cocalari, cu glume de autobază, arătarea bicepşilor, umilirea femeilor etc. Dna. Udrea l-a pus la punct cu o singură frază, dezvăluindu-i imaturitatea puştească, de acneic trăgînd cu ochiul la femeile de pe plajă. Uşurătatea cu care aruncă vorbe, faptul că nu are nici o reţinere de a susţine azi ceea ce combătea ieri (vezi chestiunea gazelor de şist sau impozitele, dar sunt sute, nu exagerez, de chestiuni punctuale în care se contrazice fără să-i tremure un singur muşchi). La fel ca şi Antonescu, au construit un reflex pavlovian, salivează de cîte ori aud de Băsescu. Este, sigur, tot o strategie electorală construită pentru un electorat sub-educat. Ca în bancul celebru cu castravetele, oricare ar fi subiectul, cei doi nu ştiu decît un singur subiect: Băsescu. Dar Ponta, altfel, nu este cu nimic mai puţin ciocoi decît Udrea care apare în costum popular. Mai mult, încercînd să facă din cazul bietului Cioabă încă o armă de a-l lovi pe marele adversar, şi-a dezvăluit, dacă mai era nevoie, încă odată lipsa de scrupule şi de bun simţ. Iar chestia cu dosarul penal al lui Brădişteanu este a nu ştiu cîta ingerinţă a omului în deciziile justiţiei. La o adică, Băsescu l-ar putea da în judecată pentru calomnie. Iar noi aşteptăm în zadar reacţiile din partea partidelor de opoziţie (PDL e mult mai ocupat să combată Mişcarea Populară decît PSD-ul cu care se înţelege se pare destul de bine), dar şi a organizaţiilor care apără drepturile femeilor (în cazul Udrea) sau independenţa justiţiei. Oare chiar se teme Ponta de candidatura Elenei Udrea la preşedinţie? Sau a căzut, din nou, în capcana marelui şaman. Care a aruncat în trecere ideea, şi pavlovienii au r4eacţionat. Multe se fac şi se desfac în politică, la noi ca şi aiurea. Există însă praguri dincolo de care nu se poate trece nepedepsit. Iar politeţea – cuvînt lipsă din vocabularul multora dintre oamenii noştri publici – este unul dintre ele. Cînd s-a semnat pactul de coabitare, mulţi au dat pe spate de admiraţie faţă de „maturizarea” lui Ponta. Lasă că encomionul era mai degrabă jignitor, deducîndu-se că mai înainte era imatur. Dar nu era nici măcar adevărat, din nefericire. Pentru că monomania anti-băsescianismului de care suferă nu este un bun sfătuitor. Somaţiile realităţii interne şi externe sunt cu totul altele. Băsescu propune mereu mizele jocului, el doar reacţionează, cum ziceam pavlovian. Acum preşedintele a propus tema naţională, Basarabia plus ungurii. Nu analizez aici miza acestor teme, observ doar că Ponta nu e în stare să propună nimic. A dat-o la întors şi cu regionalizarea. Dacă ea s-ar fi făcut aşa cum se cuvine, după analize sociologice, economice, istorice şamd, începînd de jos în sus, şi nu avînd ca unic criteriu baroniada, atunci n-ar fi avut cum să descopere subit „că-s prea mari”.  Dar grija pentru coerenţa declaraţiilor este ultima sa grijă. A venit din America pus pe harţă, oare cine este acum cel conflictual? Cum spuneau năimiţii de dat cu parul (pardon: părerea) din presă. Jignind-o pe dna Udrea, Ponta şi-a dovedit nu numai complexele de etern purtător de servietă a lui Năstase. Ci şi proasta creştere. Nu e deloc un criteriu care să aibă vreo valoare electorală, dar e foarte grav. Pentru viitor.

P.S. După cum nici chestia plagiatului nu are vreo valoare pentru public. Într-o ţară în care „a te descurca” este verb etnic, un băiat descurcăreţ care a ştiut să acceadă în politică fără să aibă nici o calitate deosebită, nici o competenţă adeverită, nu poate decît să capete favorurile generale. Şi totuşi, există, din fericire, destui oameni care nu uită plagiatul şefului guvernului. În ei nu e număr, dar e putere, ca să parafrazez vorba poetului. 

 Christian CRĂCIUN