Editorial

DISPARIŢIE INUTILĂ…

Aşadar o adolescentă a fugit de acasă! Întîmplarea s-ar fi pierdut neştiută, anonimă, aşa cum rămîn cele cîteva mii de cazuri similare (ne spun statisticile) dintr-un an. Numai că inginerii de imagine ai puterii au decis că aici e de supt sînge de electorat şi au declanşat nebunia televizată. Vrînd să facă uitat episodul avionului prăbuşit, şi-au umflat muşchii, au mobilizat stupid SRI, Ministerul de Interne, Jandarmeria, au făcut (auzi, Doamne!) celulă de criză şamd. Parturient montes, nascetur ridiculus mus (Horaţiu – Ars Poetica) Se screm, adică, munţii spre a naşte un şoricel ridicol. Pentru că fata vine singură acasă, iar ăştia o dau iar pe bîlbe, se anunţă că a recunoscut-o controlorul de tren, dar pentru că asta le strica pasenţa triumfalistă, un purtător de cuvînt se laudă că au găsit-o poliţiştii. Tot acest tam tam produce, pe scurt, mai multe traume copilei decît criza, normală probabil, prin care trece. Ştiu, din păcate din experienţă personală, că acţiunile în astfel de situaţii lasă mult de dorit. Sunt 11 ani de cînd, într-un caz foarte asemănător acestuia, un copil de aceeaşi vîrstă a dispărut şi de atunci nu s-a furnizat părinţilor nici măcar o informaţie. Or mai fi evoluat lucrurile de atunci, au mai apărut ceva ONG-uri, dar obsesia de a face totul doar pentru „imagine” a rămas intactă. Vă dau un exemplu, legat de o temă asemănătoare, care, la fel, face periodic valuri în presă: siguranţa în şcoli. Îi pasă, realmente guvernului de aceasta? Atunci ar plăti de la buget (cf. Constituţiei învăţămîntul este gratuit, se subînţelege că toate  cheltuielile implicate) paza, şi nu ar fi nevoie să cotizeze părinţii, cu tot circul subsecvent. Dar să ne întoarcem la biata puştoaică, a cărei intimitate a fost sfîşiată de haitele reunite ale politicului şi micului ecran. Ea a mai devenit pretext şi pentru o serie furibundă de atacuri împotriva BOR. Nu grija pentru destinul adolescentei (sau al copiilor din România, victime al celui mai idiotizant şi slab sistem de învăţămînt din Europa, de exemplu) îi mînă în luptă pe aceşti „cavaleri” ai apocalipsei religioase. Un Sebastian Bodu, devenit nu ştiu cînd psiholog, se arată revoltat că fetiţa avea un duhovnic, ca şi cum aceasta ar fi jucat rolul principal în Nymphomaniaque. Asta arată, pe lîngă prostie, şi o crasă incultură. Cînd critici ceva trebuie să ştii despre ce vorbeşti. Şi cam acesta e tonul general al acestei furibunde campanii. Sigur că BOR are o strategie de imagine mizerabilă şi are hibe cît Catedrala Neamului. Ştiţi cum fac „doamnele rome” cînd se iscă în şatră cîte o încăierare: îşi iau plodul de picioare şi încep să-l învîrtească transformîndu-l în armă. Cam aşa au făcut politrucii noştri obsedanţi de breaking news cu biata elevă, al cărui nume nu l-am scris înadins, pentru că e doar un adolescent în căutare de sine, regula aia cu protejarea identităţii minorului văd că n-a funcţionat în acest caz, dacă a fost interes naţional, să arătăm ce guvern grijuliu şi patern avem… Au dat cu ea în biserică şi duhovnici, ca şi cum aceştia ar fi cancerul cel mai grav al României. Aştept ca numeroasele organizaţii care apără drepturile copiilor în România să dea în judecată guvernul şi publicaţiile care au făcut publice amănunte intime care nu aveau ce căuta în spaţiul public. Să prezinți ca pe niște criminali potențiali pe duhovnic sau pe călugărul care se pare că a dus-o totuși la gară, în timp ce eliberezi pe bandă rulantă violatori, pedofili și tîlhari din pușcării, în ziua chiar în care Cioacă reintră triumfal în Miliție (sic!) este o performanță de inteligență guvernamentală și deontologie a presei. Săraca fată!

P.S. A picat la ţanc întîmplarea şi pentru a abate atenţia de la eşecul unei coaliţii care, deşi are un parlament apropiat ca majoritate de Marea Adunare Naţională, nu a urnit nici un proiect major de refacere a ţării. Înainte de a-l acuza, fără nici o dovadă, pe duhovnicul fetei, ar trebui să fim exasperaţi de sistemul de plagiate care guvernează învăţămîntul băştinaş. V-aţi gîndit că (şi)  din cauza asta, poate neconştientizată, a fugit tînăra? 

 Christian CRĂCIUN