Știri

Editorial

MĂMĂLIGARII
Nimeni nu poate cita măcar o singură decizie majoră a guvernării actuale. Le e frică. Au o lungă serie de eşecuri, de la Oltchim şi CFR Marfă şi Roşia Montană la eutanasierea maidanezilor, în care ezitarea echivalează cu a nu face nimic. Şi atunci aplică tactica unei continue tergiversări. Cauza este incompetenţa, lipsa de perspectivă, lipsa de coloană vertebrală. De aici deciziile perfect contradictorii de la o zi la o zi la alta care l-au introdus pe dl. Ponta în folclor.  Înţelepciunea bătrînească spune însă că diavolul se ascunde în detalii. Marile imperii se prăbuşesc din cauze minore. Aşa poate fi pentru alianţa penală de la putere chestiunea minoră a cîinilor vagabonzi. Minoră, în sensul că o decizie fermă, a unor administratori inteligenţi, ar rezolva problema în cîteva luni, cu cheltuieli minime. Nerezolvată, problema s-a cronicizat şi a scindat societatea românească mai grav decît chestiuni mult mai „grele”, cum ar fi sănătatea, regionalizarea, independenţa justiţiei ş.a. Pentru că nu cultiv nebulozităţile „diplomatice”, vă spun de la început că sunt categoric pentru eutanasierea cîinilor fără stăpîn, simultan cu introducerea unor pedepse foarte aspre pentru cei care abandonează animale în spaţiul public. Şi sunt pentru exploatarea de la Roşia Montană în folosul statului român şi al locuitorilor zonei. Nu al şmecherilor români şi străini. Ambele situaţii presupun însă un stat potent, capacitate de decizie, fermitate. Sunt incompatibile cu teleguvernarea, singura la care se pricep Ponta & Antonescu. Dl. Ponta care promite ecologiştilor că nu se va face niciodată exploatare cu cianuri la Roşia, dar se duce la minerii din subteran şi le spune că va insista pentru grabnica deschidere. Conducătorii noştri sunt nişte mămăligi moi, gata să cedeze la cea mai mică presiune publică, pentru că ei nu au principii şi abordări ştiinţifice, ci doar fluctuante interese electorale. De aceea i-au speriat atît de tare manifestaţiile publice. Faţă de care, personal, nu am nici un fel de încredere. Dacă aş fi dintre cei care judecă în alb şi negru, ar trebui să mă bucure aceste revolte ale societăţii împotriva unui guvern faţă de care nu am decît dispreţ. Un guvern puternic, adică demn, n-ar fi îngăduit manifestările huliganice ale hoardelor „civilizatoare” de suporteri maghiari, n-ar îngădui obrăzniciile imperialiste ale Vocii Rusiei, n-ar fi îngăduit al miilea prăpăd provocat de inundaţii, n-ar îngădui copiii sfîşiaţi de cîini şi bătrînii alungaţi din spitale, n-ar îngădui „regalităţile” aurite ale ţigănimii neplătitoare de impozite. Dar lozincile anti-capitaliste şi anti-sistem ale manifestanţilor din pieţe sunt mai îngrijorătoare chiar decît moliciunea mămăligoasă a teleguvernanţilor. Revenirea la doctrina „nu ne vindem ţara”, chiar dacă într-un limbaj mai sofisticat, nu mi se pare deloc a marca o evoluţie a spiritului civic. Dimpotrivă. Pentru că nu există democraţie în afara pieţei libere. Deficitul grav de funcţiuni democratice al societăţii româneşti provine din deficitul de piaţă liberă, toţi ştim că marile averi s-au făcut şi se fac la noi din afaceri cu statul şi nu prin liberă concurenţă din care cîştigă cel care dă produsul mai bun şi mai ieftin. Ce frumoasă e teoria! Ceea ce nu-mi mai place la aceste manifestaţii, este organizarea lor de tipul „să avem şi noi faliţii noştri”, entuziasmul cu care ideologii stîngişti s-au grăbit să facă legături cu primăvara arabă, indignaţii spanioli, mişcările din America de Sud mi se pare ridicol. Dna. Mungiu Pippidi afirma, cu suficienţa care o caracterizează, că liderii Pieţei i-au fost studenţi şi au învăţat doctrine politice de pe manualele domniei sale. Scîrţ! Piaţa nu are o ideologie şi nu are credibilitate tocmai pentru că vine un an prea tîrziu. Dacă cei care scriu acum pe postere că Ponta e un „lingou” reacţionau în timpul loviturii de stat de vara trecută, n-am fi fost aici. Atunci s-au plimbat cu bicicletele, în timp ce instituţiile statului de drept se prăbuşeau una cîte una, de aceea acum îmi permit să nu-i cred. Dezarticulat, statul român e o cîrpă de care trag toţi maidanezii să o sfîşie.
P.S. Casa Regală a României şi-a mai atîrnat o piatră de imagine, decorînd-o pe dna Ecaterina Andronescu. Adică acea doamnă care are o contribuţie inestimabilă la decăderea învăţămîntului românesc şi la muşamalizarea plagiatului şefului său de partid şi de guvern. Începe un nou an şcolar, toţi parlamentarii şi primarii se vor înghesui să ţină discursuri pompoase. N-ar fi rău ca toţi copiii să poarte cocardă neagră în memoria lui Ionuţ. 
Christian CRĂCIUN      

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare