Editorial

Ca să nu mai rămîie repetent şi anul ăsta, Mama mare a hotărît să-l elimine pe antrenatul perdant din oficiu al tuturor alegerilor, dl. Geoană, de la conducerea Senatului. Sigur că e o prostie din partea PDL această forţare a legilor, dar şi mai discutabile sunt aşa zisele „argumente” pe care le-am auzit în apărarea prietenului lui Vîntu. S-a vorbit insistent despre călcarea Constituţiei. Uită spicherii acestei teorii că parlamentul l-a suspendat pe preşedinte numai cu argumentul manelist „că aşa vrea muşchii noştri”, însăşi Curtea Constituţională declarînd acuzaţiile de la vremea respectivă neviabile. Şi atunci, de ce să te miri că ţi se face ceea ce la rîndul tău ai făcut? Simpla discutare a eficienţei (cu cifre concrete de legi aprobate) procesului de legiferare din Senat arată cît de preacară este activitatea instituţiei din deal. Al cărui preşedinte fără pic de bun  simţ, şi sfidînd principiile de drept, a prezidat chiar şedinţa în care demiterea sa era pusă în discuţie. Dincolo de sabotajul discret şi eficient la adresa tuturor iniţiativelor legale reformiste pe care l-a exercitat dl. Geoană, descoperim şi cîteva motive, toate din ultima săptămînă, indirecte pentru care nu un psd-ist ar trebui să conducă senatul. Aflăm astfel că, în marea şi vinovata lor orbire, parlamentarii europeni, luînd în discuţie scutul antirachetă american,  erau cît pe ce să introducă Rusia ca partener de dialog cu putere de decizie. Este meritul europarlamentarului român Traian Ungureanu de a se fi opus acestui amendament. Ei bine, dnii Adrian Severin şi Ioan Mircea Paşcu au votat împotriva intereselor României cerînd expres dialogul cu Rusia. Tot săptămîna trecută aflăm că 16 senatori PSD au votat împotriva proiectului Nabucco. Deci tot împotriva intereselor României. În sfîrşit, şeful proaspăt ales al celor amintiţi mai sus, dl. Ponta, îşi declară senin în public admiraţia pentru Che Guevara cu care se compară, rezervîndu-i rolul de Fidel Castro fratelui liberal Antonescu. O fi vrînd dl. Ponta (istoria e plină de astfel de frustraţi care au produs cele mai mari nenorciri) să pună mîna pe mitralieră pentru a-l ucide pe dictatorul Băsescu, e dreptul domniei sale să-şi ia ca model nu pe Istrate Micescu, de pildă, ci un criminal „revoluţionar”. Dar eu, cetăţean al României europene, vreau să trăiesc în Europa, nu în Cuba. Dl. Ponta n-are decît să-şi ia soţia, socrul, partidul şi să plece în Cuba dacă îi place atît de mult. Însumate, astfel de motive arată cît de pernicios este acest partid cu a cărui „reformare” comentatori limbuţi tot ne ameţesc de cap. Domnul Geoană are şi dînsul frustrări cărora neuitata seară de alegeri le-a pus capac. Este scos din joc de către grupul baronilor de sub tutela lui Adrian Năstase, care se răzbună că nu i-a putut aduce la masa cu bucate. Dl. Ponta e perceput doar ca omul de paie al lui Năstase. Dar şi Ceauşescu a fost ales la vremea respectivă în ideea de a fi un om de paie. Şi aţi văzut de ce a fost în stare. Înlăturarea lui Geoană este o necesitate igienică. Dar ilegală.