Știri

Editorial

PREŞEDINTELE UNEI ALTE ŢĂRI
În anumite medii intelectuale s-a scris de ceva vreme că un preşedinte foarte bun pentru România ar fi Andrei Pleşu. Şi chiar s-a început o discuţie serioasă asupra calităţilor acestuia. Sunt convins că Andrei Pleşu ar putea fi preşedintele oricărei ţări europene de azi, şi i-ar face cinste acesteia. Este unul din marii români de totdeauna, sumă de calităţi nu tocmai des întîlnite împreună. Tocmai de aceea, scepticismul meu negru îmi spune că Pleşu nu ar avea nici o şansă în România lui Gâdea, în România în care nu el e parlamentar, ci un Remus Cernea, în ţara maneliştilor, nu a lui Enescu, în ţara în care scriitorii s-au bucurat că Mircea Cărtărescu nu a luat Nobelul, în ţara în care opinia politică este făcută de dna. Tatoiu, dl. Zgonea conduce cu inteligenţa-i fabuloasă Camera Deputaţilor, învăţămîntul a fost îndrumat de miniştri avînd grave probleme cu acordul gramatical… Andrei Pleşu are deopotrivă cultură şi bun simţ, jovialitate şi seriozitate, discernămînt şi fermitate. Joie de vivre şi viziune. Este „un om vechi”, deci ar putea să ne reînnoade firea naţională de acolo de unde ea a fost ruptă de regimul comunisto-securisto-mafiotic dintre 1944-2013. Sunt convins că el rămîne un model ideal de politician, nu înţeleg prin ce miracol ni s-a dat darul de a fi prezent şi în realitate. Tocmai de aceea nici nu va candida, nici nu vom avea vreodată un astfel de preşedinte. La noi se poartă „băiatul de gaşcă”, primarul care dă de băut la popor, doctorul care înjură colorat, pipiţa de silicon, „preocupatul” care are soluţie la toate, pentru că i-o furnizează partidul sau documentele europene. Şi, mai ales, incultul obraznic. Mîrlanul. Un om politicos, cum este în esenţa lui Andrei Pleşu, nu are şanse să convingă massele. El face parte dintr-o specie pe cale de dispariţie în arealul local, a oamenilor autentici. Nu se lasă manipulat de módele care multora le ţin loc de gîndire. De fapt, propunerea unui astfel de preşedinte ar însemna o schimbare atît de profundă, încît ar însemna un alt popor. Şi, desigur, o cu totul altă clasă politică. Să nu uităm că dl. Pleşu este, înainte de toate, un moralist. Cu el în fruntea ţării, ar trebui să ne revizuim felul de a ne privi în oglindă. Sau ar trebui să acceptăm oglinda. El ne-ar readuce în vocabularul public un cuvînt exmatriculat de mult: onoarea.  Nu îmi plac ficţiunile politice, de aceea exerciţiul acesta de imaginaţie de tip „ce-ar fi dacă…” îmi lasă gust de cenuşă. Mi-l pot imagina pe Pleşu conducînd România, (e atît de rară printre intelectualii noştri capacitatea de a construi instituţional!) dar nu-mi pot imagina o Românie condusă de Pleşu. El este preşedintele unei ţări care nu există în geografie, ci numai în imaginaţia cîtorva, foarte puţini. Şi mi-e teamă că nu va exista niciodată în realitate. Este preşedintele unei alte ţări.
P.S. Andrei Pleşu nu va putea, de pildă, fi preşedintele unui guvern condus de un plagiator obraznic. Mă mir că în mai nici unul dintre numeroasele sale interviuri nu este întrebat despre  Colegiul Noua Europă, adică o instituţie de învăţămînt de excelenţă, cum nu există alta în ţară. Înfiinţată de domnia sa. Nu veţi auzi nimic despre această instituţie la nici una dintre prea multele noastre tomberoane de televiziune sau de radio. Nu-l va întreba nimeni de la Ministerul Învăţămîntului despre cum ar trebui reformat sistemul. Au ei specialiştii lor care ştiu toate. Şi fabricile lor de diplome care funcţionează la maximum de randament. 
 Christian CRĂCIUN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare