Știri

Editorial

MULŢUMIRI  ŞI  RESET

În iureşul de evenimente al ultimei săptămîni fireşte că nimeni din presă nu s-a mai preocupat de un lucru de elementară civilizaţie: să-i mulţumească dlui. Boc. Aceleaşi injurii, glume strîmbe şi ură. Foarte puţine analize, aş cita-o pe cea a lui Sorin Ioniţă, inventariind aproape exhaustiv plusurile şi minusurile acestei guvernări. Care a pornit o reformă generală a societăţii noastre, pe atît de multe planuri încît nu a reuşit (din multe cauze, unele de care nu este direct vinovată) decît foarte puţine. Dacă am ieşi din logica injuriei, am putea observa că tare bine ar fi dacă am avea mai mulţi politicieni deloc carismatici, dar tenaci, modeşti şi corecţi precum ex-premierul. Din păcate, recunoştinţa nu face parte dintre calităţile noastre. Şi a urmat o serie de lovituri marca Băsescu… Numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu – tip antitetic cu cel al lui Boc – şi mai ales schimbarea totală a guvernului cu unul foarte tînăr pentru obişnuinţele noastre a luat prin surprindere complexul mediatico-politic hrănit de unica lozincă „jos băsescu”. Şi, cum se întîmplă în astfel de ocazii, au început să curgă prostiile. CTP se întreba cu ochii scoşi din orbite: ce a condus Ungureanu? – lansînd ideea că nu are experienţă. Ca şi cum a conduce un serviciu de spionaj este egal cu a vinde castraveţi în piaţă. Dl. Pârvulescu, neo-brucanul de început de veac, a lăsat baltă orice aparenţă de obiectivitate analitică, desfăşurînd un atac la baionetă pe dosarul de utecist al lui MRU. Economistul şi euro-parlamentarul Coşease arată rudă cu Iosefini, lansînd teoria abracadabrantă că guvernul a scăzut salariile doar pentru a avea acum de unde să le crească „populist”. Nu mai enumăr alte bazaconii. Interesant, un guvern aspru criticat înainte chiar de a fi învestit. Asta după ce am cerut „tinereţe” şi schimbarea patternului politic. Întreaga politică românească a fost resetată, să vedem cum va funcţiona… N-ar fi fost civilizat să lăsăm aceşti oameni să-şi dovedească forţele? Încă odată PDL s-a dovedit, cu scrîşnelile de rigoare, singurul partid capabil de autoregenerare. Să sperăm că nu e doar un foc de paie în mijlocul viscolului. Ura cu care a fost întîmpinat acest guvern e un semn bun. Semn că se află pe drumul cel bun. Este primul guvern de după 89 care nu mai are legătură cu trecutul. Al treilea eveniment a fost discursul surprinzător al dlui Ponta la votarea guvernului. S-a vorbit excesiv despre converirea liderului PSD la un discurs raţional. 

Straniu că oamenii care au analizat astfel nu spuseseră nimic de ani de zile că li s-ar fi părut anormală poziţia precedentă a dlui Ponta. Personal, nu cred deloc în această converire, o văd doar ca pe un troc politic. Nu cred în sinceritatea conciliantă a discursului lui Ponta, cîtă vreme programul noului guvern nu diferă radical de cel vechi. Ce l-a împiedicat pe el lider maximo să negocieze cu guvernul Boc? Din toată această încîlcită afacere marele perdant este eternul loser Antonescu. Toţi cei care l-au acuzat că duce de rîpă ideea liberală, că alianţa cu PSD este şubredă şi contra naturii se văd, din păcate pentru liberalismul românesc, aprobaţi de evenimentele recente. MRU este o mînă de fier (care NU e a lui Băsescu) într-o mănuşă de catifea diplomatică foarte fină. Ce şanse are Antonescu într-o luptă directă pentru preşedinţie în 2014 ? Mai ales dacă prim ministrul de azi va fi sprijinit de prim ministrul de atunci, dl. Ponta? MRU pare destul de puternic să conducă un asemenea amestec exploziv. Deci, mulţumim dle. Boc, succes dle. Ungureanu! Cam ASTA ar fi trebuit să vedem în talk-showuri. Dar mulţumirile le-a primit dl. Boc de la dl. Jeffrey Franks. Cine i-a auzit discursul la încheierea inspecţiei FMI a putut rămîne surprins, nu semăna prin nimic cu viziunea catstrofistă care bîntuie prin media noastră, guvernul era lăudat de a-şi fi atins toate ţintele. Peste două zile, un raport pe justiţie remarca, la fel, progrese apreciabile în lupta contra corpuţiei. Ne-a cam ţinut de păr guvernul ăsta, cu capul desupra apei. Nu ne-am înecat, deşi mulţi ne-au tras de picioare. Problema e acum: cum ajungem la ţărm, pe pămînt sigur?
Christian CRACIUN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare