Editorial

După desfăşurarea congreselor celor două partide de opoziţie putem spune liniştiţi că au fost degeaba. Iar mişcările de la PDL care se va întruni mai târziu arată clar că nici de acolo nu ne putem aştepta la nimic bun. Iar UDMR-ul va face aceleaşi piruete demne de probele de patinaj pentru a rămîne cu oricine la guvernare, este cel mai înţepenit dintre partidele noastre. Ceea ce nu s-a observat la liberali a fost spiritul cît se poate de neliberal în care s-a desfăşurat congresul. Una dintre cele mai mari greşeli care se pot face în politică este a transforma adversitatea ideologică în duşmănie personală. Or, ambele congrese au fost mai mult anitibăsesciene decât preocupate de soluţiile la somaţiile realităţii. Nu poţi să aduci la un congres ideea „trebuie distrus PDL-ul” şi să dai lecţii de democraţie. Apoi, uitaţi-vă la statutul adoptat. Crin Antonescu are puteri absolute, pe care Băsescu nu le-a avut legal niciodată în Pd. Nu s-a suflat o vorbă la congres despre faptul că liberalii au stat şi stau la remorca unui partid de stînga nereformat cum este PSD-ul, dimpotrivă, această linie sunt semne că va fi urmată şi în continuare, spre disperarea liberalilor autentici. Complet anticarismaticul Cataramă avea dreptate: naturală şi benefică pentru partid ar fi fost alianţa cu PDL şi participarea la guvernare. De altfel, PNL nu şi-a asumat nici una dintre erorile făcute cît a condus ţara, mai ales cele câteva miliarde de euro dispărute în ultimele luni de guvernare, e uşor să clamezi acum populist împotriva reducerii aparatului de stat, după ce sub guvernul Tăriceanu (când era deja criză) acesta a umflat peste măsură instituţiile bugetivore. Nu poţi defila tot cu Norica Nicolai (procuroarea care a avut o contribuţie decisivă la amputarea CNSAS, Quintus cel cu verdict de la aceeaşi instituţie şi alţii de aceeaşi factură). De altfel, votul „pe echipă” este o mare viclenie. Cu efecte pervers nedemocratice. Într-un partid există totdeauna mai multe curente de idei şi alegerea individuală permite exprimarea tuturor acestora. Dovadă este ceea ce s-a întîmplat chiar la PSD, unde vicepreşedinţii sunt în majoritate din gruparea anti-Ponta. Aşa, cu votul pe echipă, se construieşte un sistem practic feudal, în care toţi vicepreşedinţii sunt obligaţi preşedintelui de partid. S-au auzit o mulţime de discursuri frumoase despre soarta ţării în aceste două congrese. Dar atât, discursuri. Nicidecum soluţii. Pe mine mă interesau de pildă soluţiile constituţionale de echilibrare a puterilor în stat. Ideea unei republici parlamentare, deci a da ţara pe mîna unei adunături şi incompetente şi lacome şi necinstite şi cu cea mai proastă imagine publică mi se pare lugubră. Iată o problemă pe care aş fi vrut-o discutată cu soluţii concrete. Pînă una, alta cele două partide de opoziţie au blocat comisia de revizuire a Constituţiei, tocmai pentru că nu au soluţii, numai interese. Şi s-au făcut propuneri care de care mai stranii, numai să nu respecte votul popular. Care este lipsit de echivoc. Ca întotdeauna, parlamentarii se ascund după „proceduri”, ambiţionînd să nu abordeze fondul problemei. Cele două congrese din ultimele săptămâni au fost, din punct de vedere politic, degeaba. Cele care urmează se anunţă la fel. Şi noi de ce mai votăm?