Editorial. A TREIA ZI DUPĂ MINUNE

Ca într-o ilustrare rizibilă a proverbului, imediat, la trei zile după incredibilele rezultate ale alegerilor, minunea s-a isprăvit. După bunul nostru obicei, orice victorie e urmată de o falie socială printre învingători. Așa și acum: cei care au votat anti-PSD s-au luat imediat la harță pe motivul apariției d-lui Barna la Antena 3. Unii s-au revoltat de prezența aceasta la postul numit pe bună dreptate haznaua, absolut nefrecventabil. Alții, în numele „pragmatismului politic”, au justificat prezența pentru ca vocea opoziției să ajungă și la electorii captivi cu mințile în acest post. Eu cred că dl. Barna, și niciun alt politician de frunte al opoziției, nu are ce căuta la acest canal. Raportul dintre pierderi și cîștiguri este net în favoarea primelor. Pentru că: 1. Presupunînd (fals!) că pot atrage alegători din rîndul „nucleului dur”, numărul acestora este irelevant, pot chiar pierde mai mulți; 2. Pierderea de imagine, a diferenței specifice (care trebuie mereu insistent subliniată: există și un alt fel de a face politică, noi nu suntem ca ei) este oricum mult mai periculoasă. Alegătorii români, nu numai cei din diaspora, și cei din țară, au dovedit o nesperată conștiință civică, pe care prostia și aroganța pesedeilor de frunte au accentuat-o. Numai că situația aceasta este volatilă și nu văd cum ar putea fi păstrată și sporită pînă la viitoarele alegeri. Opoziția cată să-și mobilizeze toate energiile pentru a împiedica PSD să-și ducă jocul distructiv din parlament mai departe. Deja opoziția a luat o scatoalcă nereușind să-și impună un președinte al Camerei Deputaților. UDMR este un aliat nesigur, gata să trădeze cînd ți-e lumea mai dragă, de partidul lui Ponta nu poate fi vorba, minoritățile (cineva ar trebui să aibă curajul regîndirii rolului constituțional al acestora, nu este normal ca într-un stat bazat pe conceptul de națiune civică să avem reprezentare parlamentară pe baze etnice) votează neabătut cu puterea. De unde cvorum pentru moțiune? Odată treziți, dacă s-au trezit din beția succesului, opozanții trebuie să treacă la gîndirea pe termen lung; deocamdată par luați prin surprindere. Să nu uităm că la alegerile locale milioane de oameni care lucrează în altă localitate decît cea de domiciliu din CI nu vor putea vota. Nici alte milioane de afară nu vor vota (aici eu aș cuteza să cer ca și aceștia să aibă voie, de vreme ce sunt cetățeni români, să voteze – electronic – la locale, au părinți, rude, case sau măcar o țară de care le pasă). În rest, ceea ce au spus mulți: vot electronic, vot în două tururi la primării. 

Pînă atunci, vedem tot felul de năzbîtii: dl. Orban, care nu obosește să ne uimească prin ideile sale anti liberale, propune înlăturarea privilegiilor fiscale ale IT-iștilor (printre puținele care se justifică), dl. Caramitru jr. îl înjură grobian pe dl. Neamțu (fiind la a nu știu cîta abatere, îi atragem atenția dlui Caramitru că trebuie să ne dovedească diferența dintre domnia sa și Rădulescu mitralieră sau Codrin Ștefănescu sau doctorul Bacalbașa nu numai prin CV, ci mai ales prin comportament. Sîntem sătui de indivizi precum cei enumerați). Arată complicat România după bătălie. De fapt, bătălia abia începe. Iureșul acesta dintîi nu va ține mult. Probele grele abia urmează: conlucrarea parlamentară pe legi esențiale, planuri de guvernare pe termen lung, pregătirea pentru prezidențiale, punerea în aplicare a unei legi severe a confiscării averilor ilicite etc. Dacă, după toate astea, opoziția va ieși franjuri, franjuri, iar PSD tare ca o stîncă, după ce a scăpat de cîțiva guguștiuci, atunci geaba bucuria! Nu uitați că PSD a supraviețuit și lui Iliescu, și lui Năstase și lui Ponta, va supraviețui fără probleme și lui Dragnea. Contrar politologilor învățați de pe micile ecrane, eu nu cred că PSD este o expresie a democrației pluripartinice, tot ceea ce a făcut în ultimul an și jumătate dovedește din plin că este un partid anti-democratic și anti-occidental, structurat nu pe criterii politice, ci pe tactica mafioto-bolșevică a acaparării puterii totale. „Remanierea” lui este imposibilă, singura soluție este desființarea lui, pe calea votului, firește, cum au dispărut PNŢCD sau, acum, ALDE. PSD este celula malignă a politicii românești, el nu a fost niciodată democratic decît de conjunctură, presat de situații externe. Cine se lasă înșelat de promisiuni de „reformă” va fi înghițit. 

Închei cu o observație din cu totul alt registru, dar care se referă în special la votanții anti PSD. Am observat marele (și firescul!) entuziasm al românilor la vizita Papei Francisc. Numai că foarte mulți  (din bazinul electoral PNL, USR, PLUS) dintre cei care s-au arătat încîntați de modestia, blîndețea, forța spirituală a Marelui Pontif s-au făcut a nu băga de seamă că acesta este un susținător al „familiei tradiționale”, la fel ca și BOR, pe care altfel o bruftuiesc în tot felul. Un retrograd, un adversar al progresului! Păi alegeți, tovarăși, puțină consecvență nu vă strică!

Christian CRĂCIUN