Știri

Editorial. SFÎRŞITUL RIDICOL

Urmașii lui Caragiale și-au păstrat intact talentul de a transforma pînă și apocalipsa în ceva ridicol, stupid, caraghios, penibil. Documentele izvodite de INSP și de Ministerul de Interne privind ce se va întîmpla după încetarea stării de urgență vor rămîne un monument de analfabetism funcțional, incoerență ideatică și chiar rea credință. Vă aduceți aminte că prin toamnă a fost o dezbatere furtunoasă despre analfabetismul funcțional? Ceea ce vedem acum este că n-aveam de-a face cu o chestiune tehnică, aparținînd strict specialiștilor, de programe și organizare a școlii. Mult mai mult: o chestiune la propriu de viață și de moarte. Indivizii care, în primele zile ale epidemiei, au revenit în țară din locurile „roșii” și au început să umble brambura fugind din carantină sau mințind asupra locului de unde veneau erau analfabeți funcțional. Directorul de spital care a declanșat focarul de la Suceava, milițianul de la Gerota, Cataramă, făcătorii de grătare cu paranghelii în timpul interdicției, dl. Cercel cu Vacanța Mare a dumnealui, milițienii (sic!) care au dat amenzi aiurea șamd… sînt analfabeți și au murit oameni din această cauză. O categorie aparte a acestora vedem în recentele hotărîri privind ceea ce se va întîmpla după 15 mai.

Am citit ambele texte, cel al INSP și cel al MI. Sînt scrise în cea mai rigidă limbă de rigips reflectînd o gîndire similară. Iată doar exemplul care arată că doctorul Cercel a fost pedepsit degeaba, ideea gerontofobă pare temeinic sădită în mintea aristocrației medicalo-politice. „La activitățile de pregătire este interzisă participarea elevilor și a personalului didactic sau auxiliar care suferă de afecțiuni cronice, locuiesc împreună cu persoane ce suferă de astfel de afecțiuni sau persoane cu vârsta de peste 65 de ani”. Cum s-a observat, în niște Recomandări, nu se poate folosi expresia este interzis!!! Apoi, cine citește cum se cuvine textul de mai sus, trage concluzia că a avea peste 65 de ani este o boală în sine, și încă una gravă, justificînd segregarea elevilor care au nenorocul de a locui alături de un „senior”, cum li se mai spune ipocrit, pentru a masca incomodarea pe care o provoacă guvernanților. 
Dacă rostul recomandării de mai sus este, dimpotrivă, ocrotirea bătrînilor atunci este 1. Foarte prost scrisă și 2. Inaplicabilă, formă goală. De altfel, înțeleg că dna. Ministru Anisie a contrazis această afirmație, atît privitor la elevi, cît și la profesorii +65. De altfel, ăsta devine un obicei neplăcut, ca un oficial să declare ceva ce vine altul să contrazică a doua zi. Nu discut în amănunt batjocura cu bisericile. Statul se bagă și legiferează în afara ariei sale de competențe. A-i obliga pe preoți să slujească mascați sau a decide asupra desfășurării Liturghiei este dincolo de acceptabilitate. Asta se numește tot abuz. Apropo. Nu am văzut mulțumiri adresate de oficiali cetățenilor și Bisericii pentru corectitudinea cu care au respectat restricții excesive de Paști. Vedeți, cîtă vreme a fost vorba de măsuri dure, aplicate rapid și ferm, guvernul s-a descurcat, orice ar spune PSD-ul și presa afiliată, cel puțin decent. Acum însă este vorba de un „acord fin”, de gestionarea libertății, mi se pare necesară o schimbare a tonului, înspăimîntarea, frica nu mai sînt argumente psiho-sociale. Ideea care răzbate din fiecare prezentare oficială: de generare a fricii, nu-mi mai pare acceptabilă. Nu cred nici în vorba devenită slogan: românii nu-s ca nemții. Este ca și cum ai vrea să înveți copilul să înoate fără să-l bagi în apă. Din cauze istorice pe care nu am răgazul aici să le prezint aici, românii au o foarte proastă relație cu statul lor. Mai bine zis, îl simt ca pe un dușman, nu ca pe al lor. Și reciproca. De aici un război continuu între stat și cetățean, fiecare încercînd să-l păcălească pe celălalt. Statul este obligat să-i învețe pe cetățeni să-l respecte (precum nemții sau nordicii), respectîndu-i. Este un bun prilej această traumă a pierderii libertății și a identității pentru ca statul să-și cîștige autoritatea morală, nu cea impusă cu amenzi stupide. Ocazie ratată. Ce face dl. Dorneanu, ce face dna. Weber, ce face dl. Czsaba Azstalos, ce face dna. Monica Gubernat (înadins nu numesc instituțiile pe care le reprezintă sus-amintiții, este vechea observație că la noi statul nu funcționează neutru, ci este profund personalizat) este tocmai înstrăinarea cetățeanului de stat. Oficialităților noastre, chiar cînd li se poate prezuma (rar!) buna credință, le lipsește complet arta adresării firești, simpatetice. Nu numai din lipsa „consilierilor de imagine” competenți (eu nu cred în atotputerea acestor ființe jalnic manipulatoare), ci, mai ales, a unei culturi umaniste solide, a lipsei cunoștințelor de retorică și redactare (esențiale pentru o persoană publică). De aceea se feresc să vorbească despre libertate ca drept inalienabil, de aceea la noi nu există decît marginal, în mediile on line, dezbaterea despre limitele puterii, chiar în timpul stării de urgență. Mă amuzam imaginîdu-mi o televiziune de la noi organizînd o dezbatere, cu 3-4 invitați bine aleși, nu cu aceiași „maeștri” obosiți și cinici, despre teoria stării excepționale la Carl Schmitt. La noi vedem o dominantă: frica. Frica guvernaților de a lua decizii ferme și a le explica pe înțelesul oamenilor. Frica PSD-ului care se bucura anticipat că dezastrul le va da țara gata frăgezită pe mînă, frica zic că puterea de azi va reuși să facă față onorabil. În toate luările lor de cuvînt o ureche exersată poate descifra acest ton jubilatoriu: ce bine (ne) e că e rău! Greul însă a trecut și guvernanții s-au descurcat neașteptat de bine. Dacă le iese, Doamne ferește, și cu economia? Pierde PSD-ul pe mulți ani puterea. Așa… parlamentarii fac propuneri halucinante, menite să îngroape țara. Nu am chef de dezbateri politice, în ultima vreme s-au întîmplat o mulțime de chestii urîte, parcă am revenit la cinismul cînd Tudorel și ai lui ne dădeau cu sîc din palatul Victoria. E o tensiune enormă în societate, numai un prost nu o simte. Vă doresc liberare plăcută!
Christian CRĂCIUN

2 Comentarii  

  1. Statul și cetățeanul nu trebuie asimilați subiecților unei relații biunivoce dintr-un motiv instituțional: primul trebuie să slujească celui de-al doilea. Ceea ce nu s-a întâmplat niciodată de la întemeierea „Statului român modern”. Dimpotrivă, împilarea cetățeanului prin intermediul unei legislații aberante și prin abuzurile oficializate ale instituțiilor de forță, imens supradimensionate în raport cu populația, au constituit regula, nu excepția. Acest modus operandi continuă. Relația Stat-cetățean în România este expresia obedienței necondiționate a iobagului în fața coerciției instituționale.

  2. Exact: asta spun și eu, este o explicație istorică a faptului că cetățeanul român NU respectă statul, tocmai pt că are în urmă acaestă lungă istorie

Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare