Editorial. REZERVELE…

Cică se schimbă guvernul zilele astea… Carmolul și piciorul de lemn. Băgăm în teren rezerve fără nume. Komentocrația dă din colț în colț să justifice menținerea lui Ponta, dar și, pe plan mai larg, menținerea PSD-ului în prim planul politicii. Sofisme rudimentare sunt puse la lucru. Dacă Ponta ar fi fost modest, și-ar fi dat demisia din funcția administrativă și ar fi cîștigat lejer președinția.  Dar el a vrut – lăcomia! – totul. Și a pierdut totul. Într-un stat realmente democratic, a doua zi după catastrofa electorală și-ar fi prezentat dubla demisie: din funcția de președinte al partidului și de prim ministru. Așa, sprijinit și de cohorta fetidă de comentatori, pozează în continuare  ca salvator al nației și refuză să ia act de blamul pe care l-a reprezentat votul din noiembrie. Pe care, apropo, useliștii nu și l-au explicat nici pînă acum, continuînd să inventeze forțe paranormale, ei nu pot depăși stadiul „flăcării violet”. Ce vrea, în realitate, PSD-ul s-a văzut foarte clar la formarea bugetului, se vede în declarațiile/elucubrațiile dnei Firea (într-o țară culturalizată adecvat n-ar fi nici vînzătoare la Mc Donald´s, dară-mi-te purtător de cuvînt al partidului de guvernămînt), în furia complexului Băsescu pe care deja au început să-l proiecteze în viitor. Pe de altă parte, dl. Iohannis este, deocamdată, cumplit de singur. Pentru că are în spate un partid în care este resimțit ca un intrus și care nu este cu nimic mai bun decît PSD-ul cu care a fost frate geamăn pînă de curînd. Și trebuie să înceapă cu reformarea radicală a acestui partid. În al doilea rînd, lumea intelectual-feisbuchisită, față de care există percepția – eronată, cred eu – că a cîștigat bătălia Iohannis, este mult prea fragilă și dezbinată și lipsită de priză socială pentru a reprezenta realmente o forță capabilă să impună schimbarea. Două exemple… Un cineva cu o imagine publică extrem de proastă a anunțat că va fi șeful cancelariei prezidențiale. Fără o minimă verificare, fără a lua în calcul izul destul de evident de manipulare, provocare, s-au grăbit să facă o scrisoare extrem de virulentă președintelui ales. S-au făcut de rîs…

Pe de altă parte, după numirea dnei. Tatiana Niculescu Bran ca purtător de cuvînt, dau de un comentariu venit din sfere academice care, în urma unui sofism extrem de laborios, îl acuză pe dl. Iohannis de această numire pentru că doamna și-a publicat cărțile la Humanitas, ergo, ar favoriza nu știu ce grup de interese. Într-o astfel de junglă, viitorul președinte va avea nevoie de o forță și o abilitate care să întreacă modul marinăresc de a tăia nodurile gordiene. Seninătatea cu care Ponta revizuiește guvernul fără să schimbe nimic, vorbind despre continuitate (cînd tocmai această continuitate a corupției, minciunii de partid, obrăzniciei, incompetenței ar trebui retezată din rădăcină. Exact asta este semnificația votului) este doar încă o dovadă că nu a înțeles mesajul. Pe de altă parte, PMP l-a exclus pe europarlamentarul Cristian Preda numai pentru că a anunțat (ce tupeu!) că o va concura pe Elena Udrea la șefia partidului. Facem ochii roată și ne uităm peste pustiul înconjurător. Suntem ca echipa de handbal, gata să pierdem în ultimele minute după ce am condus la diferență asiguratoare. Vestea bună este că lipsește foarte puțin ca piciorul strecurat în ușa întredeschisă să lărgească intrarea. Sirenele care cer „îngăduirea” guvernului Ponta IV, să-l lăsăm să-și rupă singur gîtul cu noul buget, să fim în continuare cu Pop, Andronescu, Olguța Vasilescu, Zgonea,  Nicolicea, ejusdem farinae trebuie ignorate. Improvizația e săritoare în ochi, e o tragere de timp evidentă, pînă cînd hidra își va reface capetele retezate de DNA și de electorat. Năstase, Severin, Iliescu, Mitrea fac încă pe liderii „grei”. Ei sunt doar sechelele unei societăți bolnave. Cei care îi întrețin febra. „Cîrlanul” e generația nouă, generația cinică. Dragoș Paul Aligică (un comentator pe care nu-l veți vedea sau auzi în mediile noastre oficiale) scria cînd cu scandalul Ioana Petrescu despre faptul că diploma occidentală nu este o garanție de bonitate, în afara caracterului. Iată un criteriu de la care poate începe construcția viitorului. Nu cu un guvern de încropeală…

P.S. Societatea civilă care se gudură ca ieșită din hibernare ar trebui să nu adoarmă la loc, lăsîndu-l pe Ponta să-și refacă aroganța. Plagiatul său este o pată în viața intelectuală a României. Chiar dacă mulți intelectuali se fac a nu vedea asta. Iar pe ceilalți nu-i interesează. 

Christian CRĂCIUN