Încă de anul trecut scriam că, în lipsa lui Băsescu, mare parte din presa & politica noastră, incapabilă (singular conștient căci numai aparent sunt două entități, în realitate o singură putere ocultă) să abordeze alte subiecte, se va sufoca precum o plantă fără apă. Ceea ce s-a demonstrat cu asupră de măsură în ultimele șase luni. Oligarhia noastră politico-mediatică nu poate fi bănuită nici în glumă de vreo umbră de inteligență. Contraselecția a lucrat impecabil. După ce de zece ani au lăsat baltă interesele majore ale țării pentru o luptă sterilă cu Băsescu, acum, cînd acesta se află redus la o salvatoare condiție de pensionar, au făcut tot ce se poate pentru a-l readuce în luptă. Șicanele prostești făcute de Ponta în chestiunea casei, iritările penibile ale oamenilor din justiție în legătură cu orice declarație a ex-președintelui, bizareriile dosarului Nana, tăcerea neagră dinspre Cotroceni, blegeala soporifică a așa-zisei opoziții, complice cu puterea în toate matrapazlîcurile, populismul unui guvern care amanetează fără scrupule orice resursă viitoare doar pentru a se menține la putere, obrăznicia dincolo de orice limită a unui parlament campion la corupție și la imagine detestată din partea populației, încăpățînarea televiziunilor de mercenari teroriști ai informației de a se lupta cu o fantomă, toate astea au făcut să reapară la suprafața publică o total surprinzătoare nevoie de Băsescu.
Și desigur că bătrînul matelot n-a așteptat să fie invitat de două ori. A reintrat în arenă făcînd ceea ce știe mai bine: despicînd apele. Pe fondul unei dezamăgiri tot mai accentuate față de președintele Iohannis, omul care nu poate trăi decît reactiv a ieșit iar la bătaie cu „sistemul ticăloșit”. Actualul președinte are, fără discuție, o direcție politică justă. Ceea ce nu pare a înțelege deocamdată este faptul că nu numai direcția contează, ci și ritmul. Nu al vorbirii, ci al faptelor. Mai devreme sau mai tîrziu, dacă vrea să reformeze sistemul, va trebui să intre în conflict cu el. E condamnat să-l urmeze pe Băsescu. Reformele graduale, „blîndețea” nu au avut, se vede deja, nici un efect. Sau unul de-a dreptul negativ. Nu te poți baza pe bunul simț al unei clase politice care a dovedit cu prisosință lipsa absolută a respectivului organ. Ce să te șocheze mai mult: nesimțirea unui parlamentar care semnează proiectul de lege privind pensiile speciale, sau a aceluiași care își retrage semnătura la presiunea partidului, justificînd imperturbabil ambele atitudini? Sau nesimțirea globală a inițiatorilor proiectului pentru pensii speciale care aduc în sprijin „tabele comparative” cu pensiile parlamentarilor din alte țări? De ce nu fac asta și pentru salariile medicilor, profesorilor sau pentru restul de pensii? Sau declarația senatoarei (nu, nu e Elena Udrea!) care spune că nu-i ajunge indemnizația nici pentru coafor? Aberațiile gomoase ale lui Tăriceanu? Cinismul partidului elastic UDMR, a cărui singură ideologie este anti-românismul și rămînerea la putere, indiferent alături de cine? Cu asemenea atitudini trebuie să lupte dl. Iohannis, nu cu Băsescu. Dacă se mai complace mult în acest non-combat tăcut și arogant, nu va face decît să-i dea indirect dreptate acestui nărăvaș adversar: că este o emanație a grupului de la Grivco. Deci actuala putere, preocupată doar să-și conserve privilegiile și minciunile (pentru dna. Firea, acest monument al tupeului agresiv de țățism politicianist, guvernul Ponta a construit 700 km de autostrăzi, în realitate Zero), să evite DNA-ul și să-și trimită odraslele la studii în colegii anglofone selecte, din ură oarbă a făcut o mare prostie. Și-a băgat mortu-n casă, cum se zice aici la cîrciumă, readucîndu-l în ring pe Băsescu. Odihnit și încă în stare de mari ravagii. Se vede că le e frică teribilă de el, altfel hingherii media nu l-ar fi atacat cu juvățul. Iar el, în plus, nici nu prea mai are ce pierde. E pe terenul lui, lupta de gherilă, în care el face regulile și mai toate mijloacele sunt permise. De fapt, nici nu mai e el, ci obsesia lui, din care se hrănesc televiziunile lui Ghiță și Voiculescu. Dl. Iohannis, ziceam, nu prea are timp: ar fi trebuit să purceadă abrupt la reconstrucția instituțională, nu să plece în vacanță. CNA-ul, care e mort, Avocatul poporului (idem), televiziunea publică falimentară care a inventat perpetuum mobile al scandalurilor fără sfîrșit, parlamentul, lentilă care focalizează toată ura și disprețul public, un partid liberal dezarticulat și fără lideri credibili, învățămîntul prăbușit, sănătatea în criză acută de oameni, iată cîteva urgențe. Din prostie l-au reinventat pe Băsescu? Le va sta în gît, se vor îneca cu el!
Christian CRĂCIUN
