Editorial. REGULA JOCULUI

Două chestiuni în materialul de azi: de ce a pierdut PSD-ul și scandalul voturilor. De fapt, reductibile la una singură: anacronismul acestui partid care nu reprezintă nimic, doar o gașcă de interese. Nu mă luați cu Dîncu și alți gînditori de stînga, cu necesitatea democrației și alte lozinci. PSD a fost și este un partid non-democratic, anti-european, anti-modernizare, non-reformabil, anti-intelectual, și, finalmente, anti-național. Cei care cred că PSD este un partid de stînga au în minți nu realitatea, ci fade sloganuri de teorie politică. Sigur că e nevoie de un partid așa zicînd de stînga, dar nicăieri nu scrie că acesta trebuie să fie PSD-ul. De altfel avem deja un asemenea partid, deși mulți grăbiți îl consideră de dreapta, doar pentru că s-a aliat conjunctural cu PNL. Este USR-ul. Nu am niciun entuziasm față de viziunea politică a acestor oameni. Dar chiar este un partid mult mai mobilat uman decît retrogradul PSD. Toate resursele de propagandă (imense!) ale partidului, ineficiente în campanie, pentru că rupte de realitatea socio-istorică, s-au concentrat pe a crea scandaluri cu furtul de voturi.

O singură observație, pe care n-o veți găsi la televiziuni: din momentul în care procesul verbal oficial de numărare a voturilor, semnat de toți reprezentanții partidelor din secția de votare este introdus în sistemul informatic al BEC, sacii cu buletinele de vot nu mai au practic aproape nicio valoare. Importante sînt cifrele asumate de reprezentanții oficiali. Nici măcar procesele verbale pe care și le face fiecare partid din secție nu sînt relevante, dacă nu sînt semnate de toți membrii. Asta apropo de acele procesele verbale în care cifrele de votanți (trăiască și înflorească tehnica PMR 1947!) erau inversate. Așa că tot circul e doar spreabaterea atenției de la pierderea catastrofală a alegerilor. Politicienii de partid și pseudo-jurnaliștii arendați și arondați au tot încercat să compare merele cu perele, rezultatele de la euro-parlamentare cu cele de acum. Departe griva de iepure! Dacă alegerile s-ar fi făcut în două tururi, victoria opoziției (mă refer la cea parlamentară) ar fi fost mult mai radicală. Stupefiant este că pesedeii tot par că nu înțeleg ce li s-a întîmplat. Este cea mai bună dovadă că nu au capacitatea intelectuală de a conduce țara. Că Firea nu se aștepta și nu știe să piardă e limpede, nici nu ne puteam închipui altceva de la acest exemplar de lux al vulgarității (obscenității îi zice Andrei Pleșu) publice. 

Pe lîngă parada cu furtul voturilor, o a doua linie de atac este cea cu amînarea alegerilor. Un parlament direct dușman al procedurilor democratice își dorește o prelungire a puterilor sale excesive sine die, sub pretextul pandemiei. Și cu aceleași justificări ipocrit demagogice ale „grijii față de popor”. Amînarea alegerilor ar fi exact bomboana care ne lipsește pe coliva pe care ne-o gătește epidemia. Patriotismul politicienilor se vede în ambiția de a bloca cît mai mult țara: economic, financiar, politic. Important ar fi ca alegerile abia trecute să redeschidă jocul politic. Adică să ofere alternative. La locale contează foarte mult omul, la parlamentare redevine mai important partidul. Acolo votează și diaspora. Deci datele se schimbă. Nimic nu este deja cîștigat. Sînt cîteva lucruri care obturează firavele raze de speranță. Enumăr: am crezut la început că este o glumă (proastă), dar unii (mă refer la oameni cu oarece anvergură intelectuală) au început să vocifereze online chiar de luni, marți că n-a venit apa caldă în București. Chiar erau serios supărați. La fel, mi s-a părut incredibilă prin amploare și vehemență reacția multora împotriva lui Dominic Fritz sau Clotilde Armand și a altor străini, pe motiv că noi românii sîntem în stare să găsim oameni buni care să ne conducă, de ce să ne închinăm străinilor? Subliniez că asemenea păreri nu vin dinspre trolii pesedeului. Sincer, mi-a trecut urgent firava bucurie de după anunțarea rezultatelor. N-am crezut că asemenea xenofobie mai există „la nivel înalt” în România anului 2020. 

Să nu-i las nepomeniți nici pe domnii de la PNL. Dacă ambiția lor e să devină un nou PSD, atunci îl prefer pe cel autentic. Deja recrutarea de primari „din partea cealaltă” a făcut o foarte proastă impresie spiritelor mai intransigente. E mult de reparat după dezastrul administrațiilor din București sau Timișoara, de exemplu. Și mai ales după dezastrul administrativ, legislativ și de promovare a competențelor lăsat de acești ani negri. Dar s-a mai putut trage o învățătură: oamenii, dacă au văzut că se poate administra corect și eficient o localitate, că nu „toți sînt la fel” (cea mai stupidă frază a politicii de bodegă și cea care-mi ridică instantaneu tensiunea), chiar au ales oameni noi. Rămîne ca aceștia să confirme. Cît despre cazul votului de la Deveselu, am o părere care diferă total de glumițele vehiculate public. Dar despre asta poate altă dată.