Alegerea lui Donald Trump ca Președinte al Americii a blocat mințile comentatorilor politici și autorilor de sondaje. Rateuri pe toată linia! Așa zisa știință a politologiei este în vrie, pur și simplu nu există explicații. Suntem la limita democrației și voi relua aici cîteva idei pe care le-am enunțat cînd am comentat Brexitul (http://ziaruloglinda.blogspot.ro/2016/07/editorial-exitus.html) Fenomen întru multe similar.
Imnografii „democrației”, „progresiștii”, „liber cugetătorii” tuturor – „ismelor” au început să clameze: poporul a votat greșit! Ei, cum așa? Cum poate un susținător al democrației să se ridice împotriva votului popular? Iată întrebarea cheie pe care toți cei care sunt nemulțumiți de rezultatele unor votări: în favoarea lui Băsescu, a familiei tradiționale, a ieșirii Angliei din UE, a lui Marine le Pen, Trump, Orban sau a cui vreți dvs., trebuie să și-o pună. Eu nu spun că votul popular nu poate greși, dimpotrivă, spun doar că cei care îl idolatrizează, pentru a-l blama cînd nu intră în canoanele lecțiilor cu sliduri spectaculoase sunt ipocriți, trebuie să-și regîndească poziția. Cică la Buruxelles chiar se pun la cale niște reglementări care să mai domolească avîntul referendumurilor și altor consultări populare, în favoarea directivelor bine gîndite de la centru. Băieții reinventează „centralismul democratic” european. Eu nu sunt „democrat” în sensul de mai sus, am alte poziții, pentru care sunt înjurat cotidian pe Rețea. Știți bancul acela cu cei doi țărani aflați în tren și, cînd se urcă un negru care spune foarte politicos și în bună limbă românească bună ziua și la revedere, zic uimiți: uite, moma, și vorbește!
După primele discursuri ale președintelui Trump, perfect neutre ca orice vorbărie diplomatic ocazională, cam așa au reacționat și comentatorii & actorii politici, cu o uimire caraghioasă că acesta chiar poate vorbi „normal”. S-a ajuns în situația paradoxală ca „democrații” și progresiștii să apere democrația de popor. Elitele astea de specialiști vor ca poporul să voteze cum le spun ele, defilînd non stop pe micile ecrane. Numai că poporul este un animal ciudat…«Dacă „poporul” poate păcătui prin brutalitate, oamenii subțiri păcătuiesc prin cinism. Și, întotdeauna, cinismul oamenilor subțiri e responsabil pentru organizarea și catalizarea brutalității „poporului”». (Mircea Platon)
Da, suntem la o răspântie, dulcea pauză de cafea a istoriei e pe cale să se termine. Dar nu din cauza lui
Trump, a electoratului englez, german, francez sau american sau de oriunde ar fi. Nici din cauza elitelor care predică „toată puterea poporului” pe măsură ce îi retrag cu delicatețe fermă tot mai multe prerogative, pentru că „noi știm mai bine”. În egală măsură, ambele pun în pericolul cel mai direct lumea noastră. Pe de o parte terorismul soft al corecților politic, cei care știu dinainte de a gîndi și care au instaurat o mondială poliție a gîndirii, pe de altă parte instinctele gregar primare dezlănțuite ale maselor, în numele unei ideologii a fericirii permanente, cu orice preț, consumismului și reducerii omului la corp. Nu e politică în acest eveniment, sau nu politică în sensul pe care-l dăm obișnuit acestui cuvînt. Este cultură, mentalitate, impas al comunicării dintre elitele auto-suficiente, arogante și cinice și masele bucuroase să fie decuplate de la decizie.
Povara răspunderii (care ține totuși de esența politicului) a rămas suspendată undeva în nedeterminat. Stînga universitar mediatică americană și mondială a suferit o înfrîngere, dar cu ce preț? Sunt speranțe că „libertățile” fără constrîngere morală vor fi cel puțin puse sub semnul întrebării. Că vom relua discuția despre normal vs. anormal și vom accepta că normalul există. Adică familia din mamă și tată (nu părintele 1 și părintele 2, cum scrie prin unele țări pe actele de naștere) va fi recunoscută ca normală.
Aberațiile din unele „studii de gen” și din educația copiilor mici vor suferi, sper, o diminuare. Adică identitatea națională, nu numai integrarea multinațională a piețelor așa zicînd libere. Adică morala. Adică religia liber asumată. Adică egalitatea autentică între oameni și națiuni. Noțiunile de unică folosință ale corectitudinii politice și-au dovedit caducitatea în modul cel mai democratic. Vă gîndiți numai la armament, petrol, piețe economice mondiale? Programul republican s-ar putea să ne surprindă exact din chestiunile pe care le-am amintit, și nu din cele de diplomație directă. Nu democrații famigliei Clinton au fost înfrînți, ci un întreg sistem de gîndire, structurat în ultimele decenii, și care și-a arătat limitele.
Din păcate, ele sunt și limitele sistemului democratic mondial actual. Disperați că realitatea sociologică și morală nu ascultă de schemele lor ideologice, liderii de opinie focalizează cît pot atenția pe „clownul” Trump, ignorînd semnificația votului. Care nu are prea multă legătură cu miliardarul politician. Pentru noi românii e și un îndemn de a ieși la vot. Uite că se poate!
Christian CRĂCIUN
