Lucrurile stau așa: miercuri Comisia juridică a Senatului a votat cîteva amendamente care grațiau faptele de corupție. Toată tevatura cu OUG 13 se vedea adusă în derizoriu. Joi însă, lovitură de teatru, „revuluție” caragialiană, comisia revine asupra votului și nu mai grațiază. Această revenire (un jurist ar trebui să explice dacă este legală o asemenea schimbare de macaz, care sînt temeiurile reluării votului) mi se pare chiar mai gravă decît intenția inițială. Juriști care ieri au votat că e negru, mîine își schimbă părerea și decid că e alb. Ce bază poți pune pe asemenea oameni să conducă o țară? Aceasta-i întrebarea! Că oamenii vor să dezincrimineze corupția e mai mult decît limpede, o spun toți, nu mai încearcă să camufleze intenția cu fraze întortocheate, au spus-o direct și Băsescu și Șerban Nicolae și Tăriceanu și mulți alții. Apropo de fostul președinte. Mi se pare jenant triumfalismul „antibăsiștilor” care, acum, de cînd omul a devenit susținătorul cel mai vocal al unui „moment zero” (adică iertăm tot ce s-a furat pînă acum și începem să fim duri doar de mîine înainte), îi arată cu degetul pe „băsiști”: vedeți ce e omul vostru, v-ați înșelat amarnic, noi am avut dreptate. Nu, nu au avut dreptate cînd Băsescu era suspendat prin lovitură de forță, cînd lupta cu Voiculescu și clica, atunci cînd le susținea pe Monica Macovei sau Kovesi, cînd lupta pentru un stat de drept, pro-occidental, cu reforme autentice în toate domeniile, reducerea numărului de parlamentari etc. Ironia istoriei și a destinului personal a făcut ca acum personajul să fi trecut cu arme și bagaje în tabăra celor care-i erau ieri adversari. Să susțină oameni și idei pe care ieri le combătea. Principiile pe care le enumeram mai sus (și multe altele)? Ele au rămas acolo sus, în al nouălea cer, unde odihnesc principiile. Deci cei care le-au susținut acum 4-6-9 ani le susțin și acum, nimic nu s-a schimbat, afară doar de politicianul care atunci le încorpora, acum nu. Omul s-a schimbat, principiile nu! „Băsiștii” nu s-au înșelat, au fost înșelați. Dar nu de principii, de un om, și asta este istoria, un lung lanț de asemenea cazuri de trădare. Ce-i poți opune azi? Poate spune cineva, în trei fraze cu substanță, ce principii au Dragnea, Olguța, Ponta, Firea, Bușoi, Tăriceanu, Gorghiu, Grindeanu, Nicușor Dan, Șerban Nicolae, Florin Iordache ejusdem farinae?
În aceste condiții, sigur că voturile se schimbă după cum bate vîntul telefoanelor de la șeful de partid. Nu e deloc normal ca, în vreme ce lumea întreagă și Europa ca – totuși – centru al ei se schimbă radical, noi să facem de jumătate de an principala temă de dezbatere publică grațierea unor infractori. Nu spun că tema condițiilor din pușcării nu e importantă, dar nu este în nici un caz prima, ci muuuult mai jos în top. Condițiile din spitale, din școli, din cercetare, din mediul rural sînt infinit mai importante. Și nu mai veniți, cum fac tot felul de ONG-uri „trendy”, cu gogorița „reabilitării și reinserției sociale”. Cum să-i reintegrezi social pe alde Voiculescu, Vîntu, Ghiță? Să fim serioși! Ce vedem? După mai bine de un sfert de secol în România au apărut averi uriașe, care nu se pot explica în nici un fel prin creativitate, muncă, contribuție la binele general. Cu ce au contribuit la creșterea PIB-ului României numiții Becali, Vîntu, Țiriac, Năstase, Dragnea, Udrea, Adrian Minune, Voiculescu, Roșca Stănescu șamd? Invidiem averea unui Steve Jobs de exemplu, dar el contribuie efectiv la PIB-ul Americii și încă din plin. E valabil și pentru speculatorii noștri? A, putem discuta mai aplicat și insistent chestiunea recuperării prejudiciilor. Dar văd că asta e pusă serios sub surdină, se analizează mult mai puțin despre această problemă într-adevăr esențială, și atunci chiar că pușcăria nu-și prea mai are rostul. Cinicul Vîntu avea dreptate: statul român e așa de prost, că e păcat să nu-l furi. Și e prost, pentru că e compus tot de ei, din ei, pentru ei. Cazul cel mai recent e cel cu vînzarea vagoanelor de la CFR marfă. Și nu poți să nu te întrebi, ca luzăr ce plătești impozite la stat și nu primești nimic în schimb: dacă la chioșcul din colț patronul vinde două tăvi de merdenele în plus față de cît arată actele, îl rade imediat Garda, cum naiba să vinzi pe nimic 2500 de vagoane ale statului fără ca nimeni să te deranjeze? Așa cum parlamentarii care ar trebui să încarneze spiritul justiției au putut da două voturi radical diferite unul după altul (anulîndu-și, după părerea mea, orice credibilitate profesională, morală, de oameni politici), tot așa există două justiții diferite: una pentru ăi mici, alta pentru ăi mari, și ambele complet independente de morală (Ce-are a face justiția cu morala?, conu Iancu dixit). O justiție ruptă de principiile morale, cum spuneam și în editorialul trecut, este o justiție funciarmente nedreaptă. Dreptatea e una și două voturi opuse asupra aceleași chestiuni ne arată că, azi, în parlamentul României, ea e niciuna.
Christian CRĂCIUN
