În mod inexplicabil, în seara de sîmbătă, cînd Facebook era copleșit de o deprimare generală la vederea imaginilor de la miting, eu eram de un calm surprinzător. Mi se pare că, dincolo de demonstrația de forță și de capacitate organizatorică (de care nici un alt partid nu dispune, nu iau în considerare mijloacele, evident imorale și ilegale), mitingul n-a dovedit altceva decît o imensă frică. Să faci, ca partid de guvernămînt, un miting împotriva justiției (pe care ai botezat-o statul paralel pentru uzul prostimii) ține de absurdul mioritic. Ceea ce am văzut cu toții a fost o încercare de instaurare a unui neo-comunism/ fascism mussolinian soft, asezonat cu toate ingredientele postmodernității. Cum explic eu fenomenul, tentez o analiză antropologică. „Primul comunism”, cel imediat postbelic, avea de luptat cu un model uman format, educat pe valori tari: onoare, demnitate, morală, cultul muncii și al datoriei, patriotism, familie, dreptate, Dumnezeu etc. Și a avut nevoie de tot sistemul de teroare știut și de cîteva decenii pentru a distruge acest tip uman. A instaura homo novus. Acum, „al doilea comunism”, cum îl numesc eu conform unei teorii a secundarului, are de-a face cu un vînat servit de-a gata, ca mistreții lui Țiriac, un cu totul alt tip de om, căruia i s-au inoculat cu totul alte valori, sau, mai bine zis, i se spune cotidian, pe toate canalele media, că nu există valori tari, nici măcar adevărul. Nici măcar un dat pur biologic, cum este sexul, nu mai este ceva cert, ți-l alegi și schimbi după plac, celălalt miting desfășurat printr-o coincidență stranie în aceeași zi, este dovada indimenticabilă a acestui fapt. Oamenii de azi nu mai au convingeri, li se spune că trebuie să trăiești numai pentru juisările cotidiene, nimic altceva nu contează, și atunci este suficient să li se dea ceva, pentru a se mișca, turmentați, spre ținta dorită de stăpîni. Nu mai e nevoie de violență, ea nu mai are împotriva cui se exercita, căci violența „primă” urmărea să scoată, să extragă, fără anestezie, valorile din minți. Acum, mințile sînt populate de fetișurile cotidianului. Omul românesc de azi se află la intersecția nefericită, fatală, a doi vectori: comunismul 1 = teroarea și comunismul 2 = aneantizarea valorilor.
PSD a intuit foarte bine schema de mai sus și a speculat-o în propriu-i interes. Ceea ce încearcă de fapt, este să distrugă lăstarii de gîndire independentă, de revigorare a tuturor valorilor, de interiorizare a drepturilor democratice, lucruri care, dacă ar deveni majoritare la nivel social, ar scoate acest partid al inculturii, analfabetismului și hoției în afara istoriei. De aceea mitingul de sâmbătă seară a avut o lungă bătaie spre viitor. Coborînd acum de la aceste observații oarecum teoretice, de funcționalitate socială, la chestiuni mai concrete, mi se pare neverosimil să faci un miting împotriva justiției (a ideii de justiție) și justiția să nu reacționeze. Politicienii noștri au obiceiul de a inventa sintagme, creînd astfel probleme care nu există în realitate, dar spre care îndreaptă toată atenția și toate energiile sociale. Băsescu lansase binomul, vuvuzelele, marele licurici șamd. Dragnea a inventat statul paralel, pentru a canaliza tensiunile sociale spre singurele domenii care nu intraseră sub controlul partidului unic: justiția, serviciile secrete. Statul paralel este, în realitate, esența democrației, independența și controlul reciproc al puterilor, în așa fel încît niciuna dintre ele să nu acumuleze o putere excesivă. Acest personaj absolut detestabil și cumplit de toxic care este Tudorel Toader (cu sosiile sale Nicolicea și Iordache) urmărește cu o abilitate diabolică să despartă ideea de justiție de cea de dreptate, dovedind o capacitate nelimitată de a jongla cu legi, articole și paragrafe, doar pentru a ascunde esențialul. Pentru aceeași operație de fumigații s-a făcut și acest miting, pentru a acoperi realitatea. În timpul mitingurilor din anii 90, dl. Răzvan Theodorescu afirma că televiziunea n-a putut transmite imagini din cauza ceții. Acum, strategii de imagine se chinuie să introducă ceața în suflete. Și, s-a văzut că în bună măsură au reușit. Foarte mulți oameni au venit nu din convingere, ci de frică. O frică nici măcar motivată (de la o școală nu te poate nimeni da afară așa ușor), dar cu nimic mai puțin nocivă, așa cuibărită în suflete de decenii. Frica atavică. Să fiu bine înțeles, nu încerc să-i scuz pe acești oameni, nimeni nu are astăzi scuza de a nu se informa, nu mai sîntem pe vremea televiziunii unice. Experți în întreținerea fricii, a închistării minților, și crearea de ținte false, încă de pe vremea tartorului Iliescu, pesediștii au înțeles că prin miting dau atît oamenilor care au participat sau au aprobat, dar și celor care s-au enervat, un semnal de putere: cumințiți-vă!
Recapitulînd, a fost un eșec major al ideologiei pesediste. Omul nou, sclavul comunismului 2, postmodern, al non-ideologiei ideologice a libertății fără limite și materialului s-a plictisit repede în piață, pentru că (aici este eroarea) asemenea mitinguri aveau eficiență în comunismul 1 și cînd se adresau subiecților aceluia. Cît despre spiciuri… pe măsura celei mai precare intelectual conduceri pe care România a avut-o vreodată. Stop cadru final: gunoaiele din piața în mare grabă părăsită. Portret arcimboldian cu aer de Bosch al lui Dragnea & Viorica & Firea & Tăriceanu & Olguța & Tudorel. România centenară!
Christian CRĂCIUN
