În șah este o situație închisă, în care toate piesele adversarului sînt blocate, iar regele nu poate muta, cîmpurile vecine fiind atacate. Cam asta este situația politică actuală. După eșecurile în serie de anul trecut ale PSD-ului am avut două feluri de jubilanți: jubilanții naivi, care și-au închipuit că partidul calamitate dispare și jubilanții (co)interesați, care au susținut că partidul se va reforma. Și unii și alții s-au înșelat. Din necunoașterea realității de la firul ierbii sociale. Cum anticipam încă din vremea căderii guvernului Dăncilă, PSD este indestructibil, mereu capabil de refacere (nu de auto-reformare) și foarte puternic prin populism, lipsă de scrupule și forță de mobilizare.
Într-o analiză, altfel mincinoasă prin omisiune, CTP făcea o observație capitală: PSD este în cea mai bună poziție pe care și-o putea visa: conduce de fapt țara, fiind stăpîn pe toate instituțiile esențiale, în frunte cu parlamentul, fără să aibă absolut nicio răspundere, în vreme ce PNL-ul contabilizează harnic toate nerealizările reale sau închipuite de echipele de zvoneri. Țara este într-un blocaj total. Blochează parlamentul, blochează CCR sau Avocatul Poporului, sau partidele „frățești”. PNL-ul se vede paralizat, atacat din toate părțile și în imposibilitate de a duce la îndeplinire ceea ce a promis. Una dintre vini o poartă și USR-ul, această alianță cu atît de mult creier și atît de puțină coloană vertebrală. În aceste circumstanțe, PNL a început să recurgă la mijloace neortodoxe: ordonanțele de urgență sau racolarea de (viitori) primari de la PSD. Pierzîndu-și astfel, culmea, tocmai susținătorii de bună credință. E obligat să suporte atacurile din partea USR, iar PSD-ul se lăfăie la spectacolul în care adversarii se sfîșie între ei. Și așa am pierdut și două tururi pentru primari și votul oriunde la locale și abrogarea legii 114 și etc. Astfel, ne trezim că tot ce a pus la cale statul partid pesedist este perfect funcțional, PNL este obligat să conducă după idei ale predecesorilor și orice încercare de a ieși din impas este atacată drept nedemocratică. Repet ce spuneam acum vreo două săptămîni: nu instituția face democrația, ci democrația face instituția. Este parlamentul nostru o instituție democratică? Oricine a urmărit vreo dezbatere sau, de exemplu, audierea miniștrilor nu poate spune decît un singur cuvînt: parodie. Este CCR o instituție democratică? Sîntem obligați să-i respectăm deciziile, dar nu ne poate cenzura nimeni nedumeririle. Și atunci?
Am urmărit sîmbătă seara conferința doamnei Germina Nagâț, în seria Conferințelor Humanitas Aqua forte despre Ce a fost Securitatea. Limitele și vîrstele ei. În dialogul cu Gabriel Liiceanu s-a vorbit și despre limitele deconspirării. Căutați pe net și urmăriți, este ceva de mare actualitate, parcă dintr-o dată începi să vezi, înțelegi de ce se întîmplă tot ceea ce se întîmplă, dincolo de ceața pe care presa, „comentatorii specializați”, politicienii și tot felul de alte figuri de „influenceri” o întrețin din plin. Veți vedea de ce consider că minciuna cea mai mare care ne blochează este aceea că am trăi într-o democrație autentică. Adică într-una în care segmentele sociale și instituțiile funcționează independent și se controlează reciproc. Sînt, cum se spune, transparente. Iar noi secretizăm pînă și tezele de doctorat. Uitînd că sporul de venit pe care îl cîștigă orice deținător al respectivului titlu, indiferent de domeniu, este plătit din taxele mele, ale cetățeanului. Deci eu nu am dreptul să știu pe ce sînt cheltuiți banii mei?
Mă întorc la dragile noastre partide de mucava mucegăită. Neștiind să negocieze, au propulsat-o pe d-na Firea ca sigură cîștigătoare a primăriei capitalei. Nu mi-e milă de bucureșteni, și-au ales aproape mereu cei mai stupizi și incompetenți primari. Penibilul așa- zisului sondaj pe tema „taxei oxigen” e vizibil de pe lună. Cum să întrebi oamenii dacă sînt de acord să plătească mai mult pentru ceva, indiferent ce? Doamna are o abilitate teribilă de a se preface că face și așa Bucureștii au ajuns cea mai urîtă capitală a Europei și singura fără căldură și apă caldă iarna. Și nu din vina d-nei Firea, ci a liberalilor și USR-ilor, incapabili de cedare întru interesul cetățenilor, de dincolo de interesul de partid. Și aici sîntem într-un blocaj de tot dragul. Vînarea de primării a ajuns un scop în sine. Să-l susții la primăria Iașului pe unul ca primarul psd-ist Chirica este culmea liberalismului. Adică a absolutei imoralități a vieții noastre publice. Să nu ai pregătiți candidați credibili măcar pentru orașele mari, dacă nu pentru toate, în lunile dinaintea alegerilor și să te socoți mare partid pe basculă este caraghios. Există totuși în această partidă imposibilă, între o Chină colapsată de virus, o Rusie mai agresivă ca niciodată în ultimele decenii, o UE impotentă, o Anglie egotistă și oarbă, o Americă imprevizibilă, o mutare cîștigătoare pentru România? Mi-o suflați și mie?
Christian CRĂCIUN
