Editorial. OBRĂZNICĂTURA…

Se dau următoarele două citate: „Am fost într-o staţiune şmecheră, trendy şi cool, cu gipanul tatălui meu, acolo am întâlnit oameni ok care ştiau ce înseamnă viaţa. Am băut băuturi din alea scumpe, cum nu prea întâlneşti în ţara asta prăpădită”. Și: „Ok – tehnocrații au rezolvat principala problemă a țării – mi-au luat și ei doctoratul (ca Băsescu în 2012)! Înțeleg că acum (după această mare victorie) totul va fi bine – de azi încep să crească încasările la buget, să ieșim din deficit. De azi începem să primim banii europeni pe care nu i-am luat până acum. De azi plătim subvențiile în agricultură, mărim salariile și pensiile. De azi nu mai mor bebelușii în spitale și nici nu se mai dau subiecte grele la examenul de capacitate si de azi nu mai suntem “marfa” pe care o vînd tehnocrații ca să primească o promovare cînd se întorc la Bruxelles!”. Deosebirea dintre cele două texte? Primul aparține unei loaze nesimțite care a dat acum examenul de capacitate. Deci are 14 ani. Al doilea, unei alte loaze, care, spre nenorocirea noastră, a tuturor, a fost o vreme prim ministrul României. Și vrea să dețină în continuare funcții majore în politica noastră. 

Nu trebuie să fii mare specialist în stilistică pentru a vedea imediat asemănarea esențială dintre cele două texte: tupeul, sfidarea, aroganța, nesimțirea, nepăsarea de a răspunde la subiect. Nedumerirea e una singură: cazul 2 își află originea în cazul 1, sau cazul 1 în cazul 2? Plagiatul lui Ponta este un model  de care se prevalează inconștient toată manelimea română, indiferent de vîrstă, ocupație sau venituri? Sau Ponta însuși este un rezultat de elită al degradării sistemului nostru de valori? Pentru mine, această eroare morală reprezintă un exemplar de lux al „omului nou”, rîvnit de comunism. Îl reprezintă cu brio, transplantat în UE, NATO și postistorie. 

Există o legătură nu greu de văzut între degradarea învățămîntului românesc, (scandalul cu graficul de la examenul de capacitate este doar ultimul exemplu, un subiect jignitor pentru inteligența unui copil de 14 ani provoacă isterie printre părinți)  și cazurile acestea de plagiat și de „muncă intelectuală” în pușcăriile patriei. Sigur că, dacă analiza se oprește aici, Victor Ponta are dreptate să se simtă lezat și să facă mișto în stilul lui perifero-urban. Analiza ar trebui să meargă spre comisia care a validat teza, spre îndrumătorul de teză, spre comisia aceea intempestivă care a declarat că nu a plagiat. 

Toți acei oameni se arată indemni de a mai purta titlul de profesor. Așa poate începe o curățenia morală. Nu avem curaj să o începem măcar. Vreți un alt exemplu? Scriam săptămîna trecută despre citarea și „anchetarea” ministrului Cristian Ghinea în fața comisiei parlamentare. Între timp, am văzut și înregistrarea discuției respective, accesibilă acum publicului. Este halucinantă. Terifiantă. Prin ton și atitudine seamănă perfect cu cele două mostre de text pe care le dădeam la început. Cristian Ghinea le dovedea cu documente și cifre (un secret: aritmetica și logica elementară sunt cei mai mari dușmani ai demagogiei de partid și de stat), ei îl jigneau și o dădeau pe invective, neavînd în fond argumente tehnice. Este exact atitudinea fostului lor șef de partid care nu spune bărbătește: nu, nu am plagiat pentru că… și dă cu teza de masă (aici se vorbește exclusiv pe text), ci vorbește iar (iar???) de Băsescu, de tehnocrați etc. 

A fost cîndva un avocat de mare prestigiu, va fi auzit Ponta de el, îl chema Titu Maiorescu. Care avea o vorbă: nu e în chestie! Exact: chestiunea plagiatului nu are absolut nicio legătură cu situația din spitale (perfect identică, în paranteză fie spus, cu cea de pe cînd prim ministrul Ponta tolera sifonări de fonduri de la sănătate de sute de milioane) sau cu încasările bugetare. Din aceeași categorie de „elevi model” la incapacitatea noastră de bun simț aș mai aminti-o și pe doamna Gabriela Vrânceanu Firea, cea care mai an, pe cînd era o simplă realizatoare Tv, nu ditamai primăreasa de capitală, își trimitea un invitat care avea curajul de a nu fi cu Felix să mănînce la toaletă. Și vreți ca elevul în prag de liceu să-și respecte profesorii și actul de a cunoaște în sine? Exemple de acest tip poate da, cu siguranță, fiecare dintre noi. Pe cît de ridicoli sunt în ceremoniile bățoase și spiciurile din interiorul parlamentului, pe atît, în discuțiile off record, parlamentarii noștri își arată înrudirea cu acel Bulișor care va fi elev de liceu, va da peste 4 ani bacul și va ajunge lider de partid sau de club de fotbal. Tot aia…

Christian CRĂCIUN