Știri

Editorial. NU MAI SÎNTEȚI CHARLIE?

Știrea a apărut ca o surpriză pentru milioanele de robi ai campaniilor de încolonare pe regimente a gîndirii: Redacția Charlie Hebdo nu va mai publica caricaturi cu Mahomed! Cum? Campionii libertății totale de gîndire și ai curajului, martirii curajului de a nu avea nimic sfînt, cei pentru care s-au organizat mitinguri faraonice și s-au blocat rețelele de socializare cu adeziuni acum devin prudenți? Actul era însă previzibil încă de atunci și cei care nu s-au înfierbîntat în numele sfintelor lozinci ale libertății de expresie au scris chiar în zilele de tensiune ce au urmat atentatului. De fapt, este semnul unei apocalipse finale a ideologiei post-moderniste. Două observații: a. chiar textul anunțului conține o discriminare gravă, se poate lesne deduce că vor fi în continuare publicate blasfemii cu Iisus, Maica Domnului, Papa șamd, de acolo nu vin rafale de gloanțe; b. anunțul CH vine ca o dezvăluire de un cinism maxim a eșecului „gândirii corecte” din care se hrănesc elitele politico-mediatice ale occidentului. 
În dezbaterea aprinsă de după atentatul din 7 ianuarie s-a clamat coram populo libertatea de expresie ca valoare absolută.  Puține voci lucide și neînregimentate în main streamul corectitudinii politice au nuanțat, arătînd că libertatea nu poate fi decît o valoare relativă,  ea neputînd avea urmări pozitive decît în corelație cu responsabilitatea, deci cu un sistem de valori supraordonat. Sau, de exemplu, celebra toleranță, în spiritul căreia copiii noștri sunt educați încă de mici, nu este nici ea o valoare în sine. A tolera înseamnă a îngădui, la tine mai întîi, apoi la ceilalți, anormalul, aberația, excesul, anulînd – din nou – orice sistem de valori în lipsa unor repere. Toleranța nu are nimic de-a face cu iubirea de aproape: aceasta din urmă presupune existența unei căi corecte și ajutarea rătăcitului de a merge pe drumul cel bun. „Toleranța ” lui „fă absolut tot ce-ți trece prin cap” este ca și cum am lupta împotriva semnelor de circulație, pe motiv că ne îngrădesc libertatea. Imaginați-vă cum ar arăta circulația în oraș fără absolut nici un indicator! Cam așa ceva ne propun ideologii trans-modernismului lipsit de valori tari. Tot acel spectacol de un  enorm kitsch, cu șefii de stat mărșăluind în favoarea dreptului de a gîndi liber, este dat acum în vileag în toată găunoșenia lui, de acest comunicat, care cu siguranță va fi trecut foarte discret cu vederea, nu se va face nici un fel de mediatizare și va fi foarte repede îngropat sub aluviunile cotidianului. Toți cei care, biete victime ale manipulării, și-au pus insigne, au strigat pe FB și adunări „și eu sunt Charlie”, simțindu-se mîndri că participă la ceva important, de nivel global, primesc prin această decizie a unei reviste satirice de duzină (ăsta e adevărul, Cațavencii, în vremurile lor bune, erau cîteva clase peste) o palmă teribilă. Va avea ea ca efect trezirea din coșmarul nivelării valorice? Mă îndoiesc. 
În lupta ei împotriva oricăror valori ale spiritului Franța a mai obținut un splendid triumf. Acest eveniment pe care îl cred foarte important are și oarece implicații dîmbovițene, în contextul discuțiilor interne despre ridicarea unei moschei în București. Suntem în plin roman al lui Houellbecq. Plus țigănia mediatică care ne e specificul. (Stilul ridicatului poalelor este cel mai bine cunoscut în lupta „de idei” de pe plaiul mioritic). Într-adevăr Occidentul are ca singură politică „Supunerea” (titlul romanului citat mai sus), predarea necondiționată, înainte chiar de a fi atacat. De aici și ura împotriva Americii, care mai are încă treaz instinctul autoapărării. Este un paradox enorm să susții în teorie o libertate fără limite, necondiționată, iar în fapt să cauți cu orice preț pe cineva care să te domine. Gestul celor de la CH va fi, sigur, ambalat în tot felul de justificări sofisticate. În realitate el e foarte simplu: prin caricaturile inepte cu profetul, cei de acolo au îndemnat la acte teroriste. Prin renunțarea de acum, invitația la atentat este și mai clară. Iar campania anti-creștină mai escaladează un palier. O lume tristă, tristă, tristă, domnilor umoriști!
Christian CRĂCIUN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare