Politica este o doamnă care practică o
meserie, zice vorba populară, foarte veche și deloc onorabilă. De obicei,
doamna asta umblă pe stradă sulemenită și împopoțonată. La noi, însă, de câțiva
ani, și-a făcut un punct de „onoare” de a nu se mai farda. Adică de a se arăta
sfidător ceea ce este. Probabil că fenomenul a început după intrarea în UE și
NATO. Pînă atunci s-au abținut. Dar a devenit foarte vizibil abia în regimul
Dragnea. Prin oamenii lui reprezentativi. „Doamna” nu și-a mai pus rimelul
europenismului și atlantismului, a redescoperit discursul caragialian al
„țărișoarei” amenințate de străini, a făcut din Deveselu un fel de Kogaion pe
invers (adică un centru în care sînt toate relele lumii aduse de americani), a
început să prezinte Occidentul democratic și liberal ca pe un loc malefic, de
unde ne vin numai pedofili, traficanți de copii și de organe, homosexuali șamd.
Și mă refer la discursul public, majoritar, al PSD, nu la manifestări marginale
ale sale. Să spun și care sînt canalele Tv. pe care se difuzează în cascade
asemenea orduri? E un discurs care arată, rapid, cel puțin două trăsături: I. prostia
și II. resentimentul, frustrarea. Occidentul a avut în ultimii ani, la toate
nivelurile, o atitudine clar anti-PSD, spusă, nediplomatic, pe șleau. Asta ne-a
și ținut în marginile subțiri ale normalității, altfel eram de mult republică
alexandrină. Ambasadele occidentale și-au depășit de cîteva ori atribuțiile, atrăgînd
atenția asupra derapajelor din justiție sau politica economică, nu neapărat de
dragul nostru, ci pur și simplu pentru că nu aveau nevoie de încă un stat
problemă în această zonă. Propunerile pe care încăpățînarea prostească a dnei
Dăncilă a ținut să le facă pentru Comisia Europeană au fost, pe bună dreptate,
respinse, prilej pentru propagandiștii partidului de a mai ridica măcar cîteva
tonuri împotriva UE care, vezi Doamne, ne-ar discrimina. Guvernarea Dăncilă,
cea mai catastrofală fără îndoială din istoria noastră, s-a încheiat cu un gest
semnificativ, al unuia dintre cele mai nocive personaje care au compus-o, dl.
Teodorovici. Care în chiar ziua moțiunii a jignit o ziaristă într-un limbaj
golănesc, perfect caracteristic pentru fundamentul grosier al acestei
guvernări.
meserie, zice vorba populară, foarte veche și deloc onorabilă. De obicei,
doamna asta umblă pe stradă sulemenită și împopoțonată. La noi, însă, de câțiva
ani, și-a făcut un punct de „onoare” de a nu se mai farda. Adică de a se arăta
sfidător ceea ce este. Probabil că fenomenul a început după intrarea în UE și
NATO. Pînă atunci s-au abținut. Dar a devenit foarte vizibil abia în regimul
Dragnea. Prin oamenii lui reprezentativi. „Doamna” nu și-a mai pus rimelul
europenismului și atlantismului, a redescoperit discursul caragialian al
„țărișoarei” amenințate de străini, a făcut din Deveselu un fel de Kogaion pe
invers (adică un centru în care sînt toate relele lumii aduse de americani), a
început să prezinte Occidentul democratic și liberal ca pe un loc malefic, de
unde ne vin numai pedofili, traficanți de copii și de organe, homosexuali șamd.
Și mă refer la discursul public, majoritar, al PSD, nu la manifestări marginale
ale sale. Să spun și care sînt canalele Tv. pe care se difuzează în cascade
asemenea orduri? E un discurs care arată, rapid, cel puțin două trăsături: I. prostia
și II. resentimentul, frustrarea. Occidentul a avut în ultimii ani, la toate
nivelurile, o atitudine clar anti-PSD, spusă, nediplomatic, pe șleau. Asta ne-a
și ținut în marginile subțiri ale normalității, altfel eram de mult republică
alexandrină. Ambasadele occidentale și-au depășit de cîteva ori atribuțiile, atrăgînd
atenția asupra derapajelor din justiție sau politica economică, nu neapărat de
dragul nostru, ci pur și simplu pentru că nu aveau nevoie de încă un stat
problemă în această zonă. Propunerile pe care încăpățînarea prostească a dnei
Dăncilă a ținut să le facă pentru Comisia Europeană au fost, pe bună dreptate,
respinse, prilej pentru propagandiștii partidului de a mai ridica măcar cîteva
tonuri împotriva UE care, vezi Doamne, ne-ar discrimina. Guvernarea Dăncilă,
cea mai catastrofală fără îndoială din istoria noastră, s-a încheiat cu un gest
semnificativ, al unuia dintre cele mai nocive personaje care au compus-o, dl.
Teodorovici. Care în chiar ziua moțiunii a jignit o ziaristă într-un limbaj
golănesc, perfect caracteristic pentru fundamentul grosier al acestei
guvernări.
Într-o țară care nu practică dubla față, public – privat, o asemenea
replică ar fi atras instantaneu eliminarea politicianului din viața publică, de
nu și ceva urmări penale, cum vedem prin SUA. Un fapt poate minor, dar perfect
reprezentativ pentru muntele de zoaie care ne îneacă. Dl. ministru a renunțat
la fard. Tot de lipsa de fard ține și demagogia declarațiilor amenințătoare că
vor fi dați afară vreo 400000 de bugetari (adică aproape jumătate! E aberant!),
că vor fi tăiate pensii și salarii. Strategii de imagine au impus ca fiecare reprezentat
al PSD ce apare în fața camerelor să recite această mantră a epurărilor,
evident nebazată pe nimic real. Bizonul din fața micului ecran crede. Mai mult,
dna. prim ministru de tristă, foarte tristă amintire, îl soma pe președinte
să-și asume că nu va tăia salarii. În ce calitate ar putea președintele să facă
asta? E un moment în care, prin miracol, statul se poate așeza pe o cale bună. Cu
mare dificultate, pentru că vor trebui făcute schimbări nu numai la nivelul concepțiilor
politice, economice, sociale, al legilor, ci și la nivelul oamenilor. Nu
înlocuiești ușor partitocrația cu meritocrație. Și, dacă PNL, sau cine o
conduce viitorul guvern, va înlocui doar o clică de partid cu alta, atunci
bucuria ne-a fost scurtă. Prea scurtă. Oricum, orice schimbare, de la orice
nivel, va fi întîmpinată cu un cor de proteste politice și de emisiuni la
televiziunile dejective. Sindicatele, brațul înarmat al PSD, vor
declanșa greve. Calitatea,morală și profesională, a oamenilor numiți va fi
inevitabil cam singurul pilon de sprijin. Interesant mi se pare că, înainte
chiar de a avea cea mai mică idee despre cum va fi viitorul guvern, acesta este
deja aspru criticat, i se punîn spinare de către oameni „de bine” tot felul de
intenții obscure, i se atrage atenția: să nu faceți asta, să nu faceți ailaltă!
Fiecare dintre postatori are soluții, știe mai bine ce trebuie făcut. Fenomen
normal, care ține de esența rețelelor sociale, unde absolut toată lumea e
competentă și deșteaptă. Nici despre dezinvoltura lui Ponta nu sînt foarte
multe de spus. Omul încarnează perfect activistul de tip nou, fără scrupule,
vulgar, populist, versatil pînă la totala lipsă de consistență. El mizează pe
boala naturală a alegătorului băștinaș: lipsa de memorie și de criteriu moral.
90% dintre alegători nu dau doi bani pe plagiatul dovedit al lui Ponta și nu
înțeleg de ce o așa faptă ar trebui să-l scoată definitiv i. din viața publică,
ii. din avocatură iii. din învățămînt (în caz că i-ar veni ideea să predea). Și
cîți sînt în parlament în situații similare…Despre smucelile ideologice ale
dlui Caramitru jr. și altor cîtorva comilitoni, altă dată… Alexandrienii au
reușit perfect să izoleze România pe planul imaginii externe. Niciodată n-am
fost mai rău văzuți. Este crima cea mai gravă care li se
poate impune…
replică ar fi atras instantaneu eliminarea politicianului din viața publică, de
nu și ceva urmări penale, cum vedem prin SUA. Un fapt poate minor, dar perfect
reprezentativ pentru muntele de zoaie care ne îneacă. Dl. ministru a renunțat
la fard. Tot de lipsa de fard ține și demagogia declarațiilor amenințătoare că
vor fi dați afară vreo 400000 de bugetari (adică aproape jumătate! E aberant!),
că vor fi tăiate pensii și salarii. Strategii de imagine au impus ca fiecare reprezentat
al PSD ce apare în fața camerelor să recite această mantră a epurărilor,
evident nebazată pe nimic real. Bizonul din fața micului ecran crede. Mai mult,
dna. prim ministru de tristă, foarte tristă amintire, îl soma pe președinte
să-și asume că nu va tăia salarii. În ce calitate ar putea președintele să facă
asta? E un moment în care, prin miracol, statul se poate așeza pe o cale bună. Cu
mare dificultate, pentru că vor trebui făcute schimbări nu numai la nivelul concepțiilor
politice, economice, sociale, al legilor, ci și la nivelul oamenilor. Nu
înlocuiești ușor partitocrația cu meritocrație. Și, dacă PNL, sau cine o
conduce viitorul guvern, va înlocui doar o clică de partid cu alta, atunci
bucuria ne-a fost scurtă. Prea scurtă. Oricum, orice schimbare, de la orice
nivel, va fi întîmpinată cu un cor de proteste politice și de emisiuni la
televiziunile dejective. Sindicatele, brațul înarmat al PSD, vor
declanșa greve. Calitatea,morală și profesională, a oamenilor numiți va fi
inevitabil cam singurul pilon de sprijin. Interesant mi se pare că, înainte
chiar de a avea cea mai mică idee despre cum va fi viitorul guvern, acesta este
deja aspru criticat, i se punîn spinare de către oameni „de bine” tot felul de
intenții obscure, i se atrage atenția: să nu faceți asta, să nu faceți ailaltă!
Fiecare dintre postatori are soluții, știe mai bine ce trebuie făcut. Fenomen
normal, care ține de esența rețelelor sociale, unde absolut toată lumea e
competentă și deșteaptă. Nici despre dezinvoltura lui Ponta nu sînt foarte
multe de spus. Omul încarnează perfect activistul de tip nou, fără scrupule,
vulgar, populist, versatil pînă la totala lipsă de consistență. El mizează pe
boala naturală a alegătorului băștinaș: lipsa de memorie și de criteriu moral.
90% dintre alegători nu dau doi bani pe plagiatul dovedit al lui Ponta și nu
înțeleg de ce o așa faptă ar trebui să-l scoată definitiv i. din viața publică,
ii. din avocatură iii. din învățămînt (în caz că i-ar veni ideea să predea). Și
cîți sînt în parlament în situații similare…Despre smucelile ideologice ale
dlui Caramitru jr. și altor cîtorva comilitoni, altă dată… Alexandrienii au
reușit perfect să izoleze România pe planul imaginii externe. Niciodată n-am
fost mai rău văzuți. Este crima cea mai gravă care li se
poate impune…
Christian CRĂCIUN
