Propun ca în măcar unul dintre numeroase orășele prăfuite, complet lipsite de identitate, ale țării să se ridice un monument al idiotului național. Nu am idee de cum ar trebui să arate un astfel de document, dar știu ce ar trebui gravat cu litere de aur pe soclu. A circulat pe Facebook săptămîna trecută un act oficial al unei primării din Urziceni. O mare editură a cerut aprobarea să deschidă în oraș o rulotă (subliniez) pentru vînzare de cărți. Iată răspunsul, transcris fidel, cu toate greșelile. „Urmare a adresei dumneavoastra inregistrata la primaria Urziceni cu nr……. in care solicitati ampasarea unei rulote pentru comert ambulant de carte, va comunicam ca pe raza localitatii noastre functineaza librarii. De asemenea, in localitate funtioneaza biblioteca municipala iar scolile si liceele au biblioteci proprii”. Semnează primarul și șeful compartimentului ADPP.

Această capodoperă de analfabetism & ticăloșie (sînt corelative) poate fi analizată din mai multe perspective. Mai întîi aș observa lipsa diacriticelor. Asta arată disprețul absolut al autorității față de limba română, deși există o reglementare legală (cred că HG) care impune actelor oficiale să folosească diacriticele. De fapt, nici nu ar fi nevoie de o asemenea reglementare, ar fi suficient bunul simț. Vă imaginați un act oficial francez fără accente sau unul german fără umlaut? Orice soft nepiratat are acum consoanele buclucașe, nu-ți ia mai mult de trei minute, oricît de secretară blondă ai fi, să înveți care-s tastele și zece minute de tastare ca să-ți intre în automatism. Totul e să ieși din inerția ineptă a administrației românești. Și a minții puturoase și irespectuoase. Și să respecți minim limba română. Pe care ăștia troglodiții – habar n-am și n-are nicio relevanță de la ce partid or fi – care au conceput textul de mai sus o urăsc din tot pieptul lor pe care și-l umflă patriotic pe 31 august sau pe la festivalurile cu manele.
Ce e cu adevărat ilustrativ și grav este mentalitatea care-și răspîndește damful dintre rîndurile acestei mizerii oficiale: Ce veniți, mă, cu cărțile voastre? Avem librării și biblioteci în oraș. Nu ne mai trebuie alte cărți. Sarmalele reci cîntau deja la începutul anilor 90: Nu uita, țara te vrea prost! Adevărat imn! De fapt nu țara, ci „puternicii” ăștia de vacs au nevoie de prostime care să poată fi manipulată. Oamenii ăștia urăsc din străfunduri cartea. Simt în ea marele adversar. Dacă rulota respectivă ar fi vîndut gogoși, desigur că ar fi primit fără probleme aprobarea. Dar cărți? Adică bombe cu inteligență, menite să destructureze prostia votantului mutant? Oamenii dau vina pe școală că s-au prăbușit indicatorii de producție de carte și de lectură. Sîntem detașat pe ultimul loc în Europa la consumul de carte, și asta nu îngrijorează niciun guvernant central sau local. N-am auzit nicio primărie care să dea gratuit în folosință un spațiu în centrul orașului pentru deschiderea unei librării, nu ca prăvălie de cărți, ci ca loc de evenimente culturale. Școala are o vină, desigur, importantă prin proasta concepere a predării literaturii și a scopurilor învățămîntului. Dar vina vine mai de departe, de la familie. A făcut cineva o statistică în cîte dintre casele românești există o bibliotecă sau cîte au abonament la o bibliotecă publică? Este o statistică mult mai revelatoare pentru gradul de civilizație decît mult invocatul wc din fundul curții. Se poate citi foarte bine și într-o casă de sub-confort.
Am găsit într-o carte recent apărută informația că „În 1890 s-a înființat Despărţământul Sălişte al ASTREI, care a înființat o bibliotecă din localitate. Din documentele ASTREI aflăm că în anul 1900 în Săliştea Sibiului erau 12 biblioteci care cuprindeau în total 7.165 de volume. Anul Răscoalei ţărăneşti, 1907, i-a găsit pe oamenii de aici cu 20 de biblioteci /…/ Ciobanii aveau la stânele lor cel puțin două cărți fiecare. Spre exemplu, turma de 2.939 de oi a lui Savu Borcea, la trecerea Dunării pe la Oltenița, la anul 1840, era însoțită de 11 ciobani, iar la aceasta târlă se găseau în jur de 20 de cărți, citite succesiv de toți. Și nu doar mocanii aveau cărți în desagă sau la târlă, ci și fiecare casă din Săliște avea cel puțin 20 de cărți. Un Săliștean vestit, Picu Pătruț, cunoscut pentru scrierile şi picturile sale, avea în secolul al XIX-lea, o bibliotecă de 200 de volume, fapt destul de rar pe atunci pentru un țăran”. (Daniela Șontică, Chipuri din satul românesc). Între ciobanii ăia cu cărți în desagă și un șef de ADP analfabet (nu contează diploma) nu încape comparație. Asta e decăderea pe care 70 + ani de (post)comunism au adus-o sufletului național. De la ciobani transhumanți cu biblioteci la primari analfabeți. După cum nu încape comparație între patriotismul acelor ciobani și țîfna arogantă a puternicilor ăștia de mucava. Căci și asta se străvede printre rînduri: o aroganță de fudul prost: cum adică vii tu, un amărît de vînzător de cărți să-ți vinzi otrava oamenilor pe care îi păstorește înalta noastră grijă? Știm noi mai bine de ce au ei nevoie! Chiar, ar fi de văzut: care dintre zecile de mii de candidați la funcțiile bine remunerate de primari și consilieri au în programul lor deschiderea unei librării în localitatea lor? Căci Monumentul idiotului național va trebui ridicat de societatea civilă…
Christian CRĂCIUN
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!