Nu sînt revoltat pe cîntecul senatorului Niculae Bădălău. Sau pe care lăutarii i l-au cîntat lui Bădălău. Nu are nicio importanță. După cum e complet irelevant dacă scena se petrecea la o nuntă sau la un botez. Sînt revoltat că un asemenea specimen este senator al României din anul 2018 – și asta este cu adevărat important. Și mi-e rușine. Nu pentru el, ci pentru cei care l-au ales. Adică pentru neamul prost. Nea Bădălău (orice alt apelativ nu i se potrivește) s-ar pișa pe diaspora. Adică pe aproximativ o cincime din populația României. Îi mai adăugăm și pe cei care evident nu l-au votat și ajungem la un procent impresionant, în postura unui Gulliver postmodern în țara Lilliput, marele politician este gata să înece România. Nu să o salveze de incendiu. Mai să nu apucăm centenarul, înecați în dejecția uriașului parlamentar.
Lăutarii nu cîntă niciodată ceva ce nu place clientului și plăcerea cu care dansau
invitații un fel de horă năucă este un indice suficient de adeziune. În fond,
incidentul acesta excretor vine în deplin consens cu un noian de declarații ale
altor membri de frunte ai PSD, deci nu are nimic surprinzător. După cum nu ne
mai poate surprinde (doar îngrozi) faptul că oamenii ăștia nu se mai ascund, nu
mai fac nici măcar efortul unei minime mimări a politeții democratice, spun
direct ce au în creier: să tragă cu gloanțe adevărate în mulțime, să tragă cîte
un glonț în cap mamelor care au venit cu copiii la miting, să urineze pe
manifestanți etc. Vă dați seama ce torționari perfecți ar fi fost ăștia? Sau
vor fi? Par făcuți pentru asta, li se potrivește mănușă. Faptul că la nunta deja
mitică vedeta a fost un celebru cîntăreț de manele spune și el destul despre
nivelul cultural al participanților. Sigur, la o nuntă nu se cîntă Mozart, dar
un taraf de lăutari autentic parcă ar fi fost de căutat.
invitații un fel de horă năucă este un indice suficient de adeziune. În fond,
incidentul acesta excretor vine în deplin consens cu un noian de declarații ale
altor membri de frunte ai PSD, deci nu are nimic surprinzător. După cum nu ne
mai poate surprinde (doar îngrozi) faptul că oamenii ăștia nu se mai ascund, nu
mai fac nici măcar efortul unei minime mimări a politeții democratice, spun
direct ce au în creier: să tragă cu gloanțe adevărate în mulțime, să tragă cîte
un glonț în cap mamelor care au venit cu copiii la miting, să urineze pe
manifestanți etc. Vă dați seama ce torționari perfecți ar fi fost ăștia? Sau
vor fi? Par făcuți pentru asta, li se potrivește mănușă. Faptul că la nunta deja
mitică vedeta a fost un celebru cîntăreț de manele spune și el destul despre
nivelul cultural al participanților. Sigur, la o nuntă nu se cîntă Mozart, dar
un taraf de lăutari autentic parcă ar fi fost de căutat.
Scrisoarea avocatului Giuliani se pare că
intră în același scenariu. Cusut cu ață groasă, ca și represiunea din 10
august, cazul se poate întoarce împotriva inițiatorilor. Ține tot de această sfidare
a bunului simț, abundent sprijinită de o presă dezaxată. Oficial, luni a început
noul an școlar. În fața unor exemple cum sînt cele de mai sus, orice profesor
ar trebui să depună catalogul pe catedră și să plece la cules fructe în Spania.
Ce să le spui elevilor? Contra exemplele pe care ei le văd zilnic din abundență
oferă cea mai puternică motivație pentru a nu
învăța. Cele mai sofisticate dezbateri metodologice care au loc îndeobște la
începutul anului școlar sînt nule față de forța de influențare a unor exemple
precum acelea arătate mai sus. Totul apare ca o inutilă vorbărie, negustorie măruntă
de vorbe. Ca prim ministru să te scuzi de Ziua
limbii române găsind justificări pentru erorile curente de exprimare, îmi pare
încă mai grav decît greșelile propriu-zise. Toate promisiunile lui Dragnea nu
fac doi bani, cîtă vreme anulează orice idee a lucrului bine făcut.
intră în același scenariu. Cusut cu ață groasă, ca și represiunea din 10
august, cazul se poate întoarce împotriva inițiatorilor. Ține tot de această sfidare
a bunului simț, abundent sprijinită de o presă dezaxată. Oficial, luni a început
noul an școlar. În fața unor exemple cum sînt cele de mai sus, orice profesor
ar trebui să depună catalogul pe catedră și să plece la cules fructe în Spania.
Ce să le spui elevilor? Contra exemplele pe care ei le văd zilnic din abundență
oferă cea mai puternică motivație pentru a nu
învăța. Cele mai sofisticate dezbateri metodologice care au loc îndeobște la
începutul anului școlar sînt nule față de forța de influențare a unor exemple
precum acelea arătate mai sus. Totul apare ca o inutilă vorbărie, negustorie măruntă
de vorbe. Ca prim ministru să te scuzi de Ziua
limbii române găsind justificări pentru erorile curente de exprimare, îmi pare
încă mai grav decît greșelile propriu-zise. Toate promisiunile lui Dragnea nu
fac doi bani, cîtă vreme anulează orice idee a lucrului bine făcut.
Economia este într-o drastică scădere:
anticipările arată cam jumătate din creșterea anului trecut. Asta echivalează
cu o prăbușire: și în acest timp cei mai săraci îi cauționează electoral la
nesfîrșit pe cei care vînd la nesfîrșit aceleași rîncede gogoși electorale. Dezastrul
pestei porcine arată o totală impotență a guvernului în a administra situații
de criză, dezastrul economic și ecologic pe care ea îl produce nu este deloc
amintit în dezbaterile publice. Aud acum la radio că Prefectura Brăila a trimis
încă de la primele semne cereri la guvern pentru dezinfectant de distribuit
oamenilor. Nu a venit nici pînă acum răspunsul. Ei, și în acest context a avut
loc nu știu ce ședință a Comitetului Executiv al PSD. Adică modelul tipic de
non-eveniment din care presa încearcă să stoarcă tot felul de știri de
senzație. După care Dragnea a ieșit (în mod normal tot ce a spus el era de
competența primului ministru) cu noi promisiuni: de la o
nouă lege a pensiilor la autostrada pe Valea Prahovei și tichetele de vacanță.
Dar și cu un contraatac de neimaginat într-o democrație: pur și simplu cere
desființarea prin HG a unor sentințe judecătorești.
anticipările arată cam jumătate din creșterea anului trecut. Asta echivalează
cu o prăbușire: și în acest timp cei mai săraci îi cauționează electoral la
nesfîrșit pe cei care vînd la nesfîrșit aceleași rîncede gogoși electorale. Dezastrul
pestei porcine arată o totală impotență a guvernului în a administra situații
de criză, dezastrul economic și ecologic pe care ea îl produce nu este deloc
amintit în dezbaterile publice. Aud acum la radio că Prefectura Brăila a trimis
încă de la primele semne cereri la guvern pentru dezinfectant de distribuit
oamenilor. Nu a venit nici pînă acum răspunsul. Ei, și în acest context a avut
loc nu știu ce ședință a Comitetului Executiv al PSD. Adică modelul tipic de
non-eveniment din care presa încearcă să stoarcă tot felul de știri de
senzație. După care Dragnea a ieșit (în mod normal tot ce a spus el era de
competența primului ministru) cu noi promisiuni: de la o
nouă lege a pensiilor la autostrada pe Valea Prahovei și tichetele de vacanță.
Dar și cu un contraatac de neimaginat într-o democrație: pur și simplu cere
desființarea prin HG a unor sentințe judecătorești.
Un prieten îmi atrage atenția că tot ce
scriu eu aici este perfect inutil, nu se schimbă nimic. I-am răspuns cu o
scurtă poveste: un profet a sosit într-o cetate și a început să predice. La
început, l-au ascultat mulți, apoi din ce în ce mai puțini, anii treceau, nu-l
mai asculta nimeni, dar el continua să predice. Un ucenic l-a întrebat la ce
bun, la care profetul a răspuns: la început am predicat ca să-i schimb pe ei,
acum predic ca să nu mă schimbe ei pe mine. Cred că e o bună explicație. Prea
mulți acceptăm în tăcere și cu ridicare de umeri anormalul. Ce mă privește pe
mine, lasă-i să se sfîșie între ei! Din păcate, lupta asta din interiorul
haitei (mulți se entuziasmează naiv de disensiunile apărute în interiorul PSD)
ne mănîncă zilele la toți. Și ne consumă în special rația de viitor. Mică, tot
mai mică.
scriu eu aici este perfect inutil, nu se schimbă nimic. I-am răspuns cu o
scurtă poveste: un profet a sosit într-o cetate și a început să predice. La
început, l-au ascultat mulți, apoi din ce în ce mai puțini, anii treceau, nu-l
mai asculta nimeni, dar el continua să predice. Un ucenic l-a întrebat la ce
bun, la care profetul a răspuns: la început am predicat ca să-i schimb pe ei,
acum predic ca să nu mă schimbe ei pe mine. Cred că e o bună explicație. Prea
mulți acceptăm în tăcere și cu ridicare de umeri anormalul. Ce mă privește pe
mine, lasă-i să se sfîșie între ei! Din păcate, lupta asta din interiorul
haitei (mulți se entuziasmează naiv de disensiunile apărute în interiorul PSD)
ne mănîncă zilele la toți. Și ne consumă în special rația de viitor. Mică, tot
mai mică.
Christian CRĂCIUN
