Editorial. LIMITELE LIBERTĂȚII

De ce tot ce au spus apărătorii anteniștilor (de la pensionarii amărîți aduși în stradă de grobiene manipulări, la președintele Iohannis) se reduce la un sofism ordinar și nu are nimic a face cu democrația? Pentru că libertatea, inclusiv/ mai ales, cea de exprimare, nu este nelimitată. Cea  mai bună definiție a libertății subliniază tocmai că libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt! Atenție: se termină! 

Libertatea Antenelor este libertatea lor, nu a  noastră. În clipa cînd mint, sfruntat și cinic, ne-au luat prizonieri, s-a dus libertatea mea de privitor din fotoliu la „evenimente”. Nu e vorba deloc de dreptul de informare, cum s-au grăbit să decreteze într-o unanimitate de peșteră parlamentarii, avocatul poporului și cîțiva intelectuali alocați. Numai cu prilejul acestei campanii au spus atîtea minciuni, încît anulează orice prezumție de corectă informare. 

Chestiunea este simplă: avem o instituție a statului care trebuie să recupereze o datorie enormă de la o entitate privată, aparținînd unui infractor dovedit printr-o sentință rămasă definitivă, după o serie interminabilă de procese. Punct. Orice altă chichiță procedurală ne îndepărtează de la acest fond prim al chestiunii. Dacă nu ar fi fost vorba de o instituție de presă, s-ar mai fi sesizat cineva? Dacă împingem la limită logica „apărătorilor” dreptului la „liberă exprimare”, atunci orice instituție de presă s-ar bucura de un fel de impunitate absolută, ar pluti pe deasupra legilor, pentru că orice sancțiune ar putea fi interpretată ca un abuz al statului care „îi bagă pumnul în gură”. 

Și, dacă e să discutăm în plan juridic, și nu etic așa cum încerc eu aici, cît este de corect ca un organ de presă să îndemne lumea la manifestații, la ieșirea în stradă împotriva guvernului? Asta ține de „libera informare a cetățeanului”? Nu există moment discutabil al istoriei noastre recente în care propagandiștii (nu ziariștii) de la Antene să nu fi luat parte cu violență verbală direcției antidemocratice, pro-comunistoide și pro-mafiotice a societății noastre. (Să ne amintim: căderea guvernului Boc, lovitura de stat din 2012, alegerile prezidențiale ultime, referendumul de suspendare a lui Băsescu etc). 

A ne apăra de Antene, înseamnă a apăra firava șansă a democrației carpatice. Faptul că onorabilul parlament a ales să se solidarizeze in corpore cu acest canal nu ne miră și justifică din nou ce scriam acum cîteva ediţii, că nu avem opoziție în legislativ. Liberalii, clienți fideli ai studiourilor din Băneasa, s-au umplut din nou de ridicol. Restul? Linia continuă din 90 încoace. Sofiști de gang, pozînd în mari apărători ai libertății de expresie. Asta după ce, în aceeași săptămînă, apărau la fel de dramatic legea lui Dragnea, cea care îi scotea pe oficiali de sub orice critică a presei. Atunci n-au mai ieșit bieții pensionari în stradă? 

Vedeți ce au reușit Gîdea și ai lui? Am citit online luări de poziție absolut reprobabile la adresa sărmanilor cu duhul care au participat la mitingul care a îngenuncheat-o pe Dana Grecu. La asta sunt foarte buni, creează sciziuni, rup structura socială, construiesc prăpăstii. De aceea închiderea lor (deși nu despre asta e vorba) ar fi un act de igienă socială. Bîntuie gripa și toți luăm medicamente să combatem virușii. Cam despre asta este vorba. O discuție similară a avut loc, la altă scară, și cînd a fost închisă OTV. Altă campioană a libertăților democratice… Îi mai simte cineva lipsa? 

În tot acest concert cacofonic s-a distins vocea președintelui, în declarația căruia aproape fiecare cuvînt a fost regretabil, prost informat, antistatal și anti-democratic. Speriat de amploarea reacțiilor de revoltă ale votanților săi, a dat înapoi. Din păcate, pentru un om politic nu prea există posibilitatea să-și retragă cuvintele. Dar dl. Iohannis nu e un om politic. Nici măcar atunci cînd tace, dară-mi-te atunci cînd vorbește. Într-un mod extrem de periculos pentru soarta democrației românești, anunțatul miting de protest anti-Iohannis va uni două tabere ireconciliabile: ex-votanții săi, profund dezamăgiți, și masele de manevră ale lui Ponta-Dragnea-PSD-Dogaru-Oprea etc. Nu regret că l-am votat pe Iohannis, cel mai rău KWI e infinit preferabil lui Ponta. Tocmai de aceea îmi pot permite să fiu critic, dezamăgit nu, pentru că de mult nu mai am amăgiri în legătură cu lumea noastră politică în care contextul pururi bate textul. 

Aș fi vrut să scriu azi despre modul jenant în care a fost celebrat Brâncuși, despre coliva aniversară care arată clar nivelul de cultură al clasei noastre politice. Dar cuvîntul cultură nu există în discuțiile aprinse despre programa de gimnaziu. Atunci să nu ne mirăm și să fim convinși că canalele (sic!) care vor continua politica Antenelor (pentru că vor fi, inevitabil) vor avea din ce mai mulți spectatori. Și din ce în ce mai tineri. Și din ce în ce mai lipsiți de discernămînt. Dormiți liniștiți, Badea, Gîdea et comp lucrează pentru asta.

Christian CRĂCIUN