Jeana
era croitoreasă/ Jan frizeru o iubea/ Și-a murit tuberculoasă/ Jan frizeru’ o jelea// Nu mai plînge,
Jane,/ Plînsu’ e de formă/ Jeana nu e moartă/ Jeana se transformă”. Cîntec
vechi de mahala. Anticipam acum cîteva luni că PSD-ul va colapsa sub greutatea
promovării încăpățînate a prostiei, incompetenței, analfabetismului,
populismului grețos și corupției. Spectacolul la care asistăm în ultimele zile
este tocmai această prăbușire. Partidul și-a atins, cum se spune, limitele
incompetenței. Primește lovitură după lovitură (și numai din interior,
opoziția fiind pe coclauri). Șobolanii părăsesc puntea de comandă. Numai că… „nu
mai plînge, Jane!”. Jeana se transformă, greu de prevăzut în ce.
era croitoreasă/ Jan frizeru o iubea/ Și-a murit tuberculoasă/ Jan frizeru’ o jelea// Nu mai plînge,
Jane,/ Plînsu’ e de formă/ Jeana nu e moartă/ Jeana se transformă”. Cîntec
vechi de mahala. Anticipam acum cîteva luni că PSD-ul va colapsa sub greutatea
promovării încăpățînate a prostiei, incompetenței, analfabetismului,
populismului grețos și corupției. Spectacolul la care asistăm în ultimele zile
este tocmai această prăbușire. Partidul și-a atins, cum se spune, limitele
incompetenței. Primește lovitură după lovitură (și numai din interior,
opoziția fiind pe coclauri). Șobolanii părăsesc puntea de comandă. Numai că… „nu
mai plînge, Jane!”. Jeana se transformă, greu de prevăzut în ce.
Nu sînt deloc
optimist, în sensul comentariilor care văd deja dispariția PSD-ului. S-ar putea
ca toate aceste eșecuri să fie decontate, cum spun pretențios analiștii, nu de
partid, în întregul lui, ci numai de d-na Dăncilă și ceva plevușcă inoportună. Și „atunci…n-am
făcut nimic” (I.L. Caragiale – C.F.R.). Cîteva bombe au lovit în
ultimele zile partidul, și lucrul ăsta este semnul că „timpul nu mai are
răbdare” (Marin Preda). Nomenklatura de adunătură a României a ajuns să
enerveze și marile cancelarii occidentale. Fie Plumb, fie Dan Nica, fie Fifor. Problema
nu este că fac ei personal prostii, ci că acestea afectează grav interesele
țării. România este cea mai nesigură țară din regiune, sub oblăduirea mută a lui
Iohannis au reușit să-i șubrezească toate instituțiile esențiale: de la
justiție și sănătate la servicii secrete, administrație, învățămînt, cultură. D-na
Dăncilă s-a dus – cred că are consilieri care-și bat joc de ea mai mult decît
tot Facebook-ul – gaia mațu în SUA. Bani aruncați aiurea. Nu s-a întîlnit cu
nimeni, n-a făcut nici măcar o poză. Doar a mai îndatorat țara cu vreo 500 de
milioane (de euro), un contract care se pare că putea fi semnat și la
București. D-na Rovana Plumb a făcut și ea de rîs țara. După logica pesedeilor
(expresie evident oximoronică) românii care au atras atenția asupra nepotrivirilor
evidente ale Rovanei cu funcția sînt trădători de țară. În schimb, cei care au
făcut tot ce se poate ca d-na Kovesi să nu fie numită în înalta funcție
de șef al Parchetului european au dat dovadă de patriotism. La d-na Kovesi
„există suspiciuni care ar putea afecta imaginea țării”. În cazul d-nei Rovana,
nu. Evident, Dăncilă dixit. Și Fifor. Logica și coerența criteriilor
sînt cei mai mari dușmani ai prostiei. Încăpățînarea este alături. Prim
ministra a refuzat calea politică normală și civilizată a numirii candidatului
de comisar în urma unor consultări cu președintele și parlamentul. Ea se
închipuie deținătoarea unei puteri absolute. De unde să știe noțiuni elementare
de conducere democratică? O altă lovitură este moțiunea de cenzură depusă, și
cu ceva șanse de reușită. Ca de fiecare dată, în astfel de situații, pesedeii și
comentatorii arondați au adus argumentul „stabilității”. Cineva chiar spunea că
alegerile anticipate ar fi o chestie nedemocratică. Chiar așa? Vi se pare că
România este o țară stabilă? După ce a fost complet distrusă instituțional? În
aceeași serie de lovituri intră și cazul Caracal. El a dezvăluit statul
simultan impotent și abuziv. Cu asteriscul numit Cumpănașu, expertul de sute de
milioane luate de la SNSPA, care nu are bacalaureatul.
Putregaiul pare mai întins și mai adînc decît doctoratele de la Academia de
poliție. Te uiți, te minunezi, dar este imposibil să înțelegi. Blocajul este
total. Nu sînt foarte convins că moțiunea va trece și, dacă trece, că
politicienii noștri, în frunte cu președintele, vor găsi o soluție viabilă,
care să nu adîncească criza. Cel mai periculos este firește Ponta, reintrat în
politică uscat și curat, ca și cum povestea cu plagiatul ar avea termen de
prescripție morală. Îi poate păcăli pe guguștiucii nou intrați în politica mare
cu votul la moțiune și negocia în același timp cu PSD-ul să preia partidul.
Este doar unul dintre multele scenarii posibile într-o țară în care despre
moralitate publică nici măcar nu se vorbește. Apropo de alegeri și de
consilieri. Sloganul actualului președinte e chiar auto-ironic și auto-critic:
România de azi nu e normală după 5 ani cât a stat domnia sa la Cotroceni? Ce o
fi făcut pe acolo de au devastat-o ăștia? Jeana e în comă, Jeana (nu) se
transformă. România a ajuns o mahala, nici măcar pitorească, ci infectă, ca în
cîntecul pe care l-am ales drept lait motiv. Nu vă bucurați, nu regretați! Va
fi cea mai urâtă campanie electorală.
optimist, în sensul comentariilor care văd deja dispariția PSD-ului. S-ar putea
ca toate aceste eșecuri să fie decontate, cum spun pretențios analiștii, nu de
partid, în întregul lui, ci numai de d-na Dăncilă și ceva plevușcă inoportună. Și „atunci…n-am
făcut nimic” (I.L. Caragiale – C.F.R.). Cîteva bombe au lovit în
ultimele zile partidul, și lucrul ăsta este semnul că „timpul nu mai are
răbdare” (Marin Preda). Nomenklatura de adunătură a României a ajuns să
enerveze și marile cancelarii occidentale. Fie Plumb, fie Dan Nica, fie Fifor. Problema
nu este că fac ei personal prostii, ci că acestea afectează grav interesele
țării. România este cea mai nesigură țară din regiune, sub oblăduirea mută a lui
Iohannis au reușit să-i șubrezească toate instituțiile esențiale: de la
justiție și sănătate la servicii secrete, administrație, învățămînt, cultură. D-na
Dăncilă s-a dus – cred că are consilieri care-și bat joc de ea mai mult decît
tot Facebook-ul – gaia mațu în SUA. Bani aruncați aiurea. Nu s-a întîlnit cu
nimeni, n-a făcut nici măcar o poză. Doar a mai îndatorat țara cu vreo 500 de
milioane (de euro), un contract care se pare că putea fi semnat și la
București. D-na Rovana Plumb a făcut și ea de rîs țara. După logica pesedeilor
(expresie evident oximoronică) românii care au atras atenția asupra nepotrivirilor
evidente ale Rovanei cu funcția sînt trădători de țară. În schimb, cei care au
făcut tot ce se poate ca d-na Kovesi să nu fie numită în înalta funcție
de șef al Parchetului european au dat dovadă de patriotism. La d-na Kovesi
„există suspiciuni care ar putea afecta imaginea țării”. În cazul d-nei Rovana,
nu. Evident, Dăncilă dixit. Și Fifor. Logica și coerența criteriilor
sînt cei mai mari dușmani ai prostiei. Încăpățînarea este alături. Prim
ministra a refuzat calea politică normală și civilizată a numirii candidatului
de comisar în urma unor consultări cu președintele și parlamentul. Ea se
închipuie deținătoarea unei puteri absolute. De unde să știe noțiuni elementare
de conducere democratică? O altă lovitură este moțiunea de cenzură depusă, și
cu ceva șanse de reușită. Ca de fiecare dată, în astfel de situații, pesedeii și
comentatorii arondați au adus argumentul „stabilității”. Cineva chiar spunea că
alegerile anticipate ar fi o chestie nedemocratică. Chiar așa? Vi se pare că
România este o țară stabilă? După ce a fost complet distrusă instituțional? În
aceeași serie de lovituri intră și cazul Caracal. El a dezvăluit statul
simultan impotent și abuziv. Cu asteriscul numit Cumpănașu, expertul de sute de
milioane luate de la SNSPA, care nu are bacalaureatul.
Putregaiul pare mai întins și mai adînc decît doctoratele de la Academia de
poliție. Te uiți, te minunezi, dar este imposibil să înțelegi. Blocajul este
total. Nu sînt foarte convins că moțiunea va trece și, dacă trece, că
politicienii noștri, în frunte cu președintele, vor găsi o soluție viabilă,
care să nu adîncească criza. Cel mai periculos este firește Ponta, reintrat în
politică uscat și curat, ca și cum povestea cu plagiatul ar avea termen de
prescripție morală. Îi poate păcăli pe guguștiucii nou intrați în politica mare
cu votul la moțiune și negocia în același timp cu PSD-ul să preia partidul.
Este doar unul dintre multele scenarii posibile într-o țară în care despre
moralitate publică nici măcar nu se vorbește. Apropo de alegeri și de
consilieri. Sloganul actualului președinte e chiar auto-ironic și auto-critic:
România de azi nu e normală după 5 ani cât a stat domnia sa la Cotroceni? Ce o
fi făcut pe acolo de au devastat-o ăștia? Jeana e în comă, Jeana (nu) se
transformă. România a ajuns o mahala, nici măcar pitorească, ci infectă, ca în
cîntecul pe care l-am ales drept lait motiv. Nu vă bucurați, nu regretați! Va
fi cea mai urâtă campanie electorală.
Christian CRĂCIUN