Editorial. INTRAREA ÎN MUNCILE DE PRIMĂVARĂ…

Ce frumos început de an! 2015 părea să fie programat drept un an calm, furtuna prezidențialelor a trecut, am scăpat de Băsescu, alegerile viitoare sunt tocmai în 2016… Iluzie, cine a crezut în această acalmie a omis cîteva detalii esențiale. 1. Au dispărut cei doi poli de putere care conturau limpede confruntările: Băsescu e la pensie, Ponta e doar o fantoșă care nu mai reprezintă nimic. 2. Noile construcții politice se fac după cu totul alte linii și criterii, necunoscute pînă acum și invizibile marelui public, neluminat de o presă întunecată. 3. Misterul Iohannis, omul încă necitit de comentatorii care nu-i pot anticipa reacțiile. 4. Asaltul justiției pe orizontală, dar mai ales pe verticală, ajungînd în sfîrșit la vîrfuri. 5. Degringolada instituțională și chiar economică datorată blocajului economiei paralele. 6. Contextul internațional, și el foarte greu predictibil, din care România poate ieși foarte bine sau foarte rău. 7. Criza francului elvețian, ușor manipulabilă politic… 

Și lista lucrurilor care arată altfel decît ni le închipuiam în noaptea de bucurie din noiembrie poate fi continuată. Avem șansa de a vedea cît de putred este sistemul pe care, în apatia și neimplicarea generale l-au construit în 25 de ani imunii. Culmea, democrația cere ca tot ei să fie cei care să lucreze la însănătoșirea lui. Adică tot Zgonea, Tăriceanu, Ponta, Nicolicea, Andronescu, Firea, Vosganian, Geoană, Vanghelie, Gorghiu, Ciorbea, Orban etc. Mă intrigă armada celor care exclamau în anii trecuți, cînd justiția abia începuse curățenia: să-i vedem pe Videanu și pe Udrea săltați… Acum le-a venit și celor doi rîndul și sictiriții din oficiu tot strîmbă din nas. N-ar fi mai cinstit să mulțumim celor care au început curățenia de primăvară? Și s-o ducem mai departe? Anul 2015 va arăta altfel decît ni l-am închipuit cei mai mulți dintre noi. Am crezut că 2014 este anul de răscruce după era Băsescu. Dacă te uiți la televiziuni, nici nu-ți dai seama că era s-a terminat, săracii n-au apucat să învețe altceva. Este de început reconstrucția. „Sistemul” este grav fisurat, dar se poate reface cu extraordinară viteză. Precum acea vietate invincibilă din filmul Specii. Anul acesta nu este un an de somnie civică. Dimpotrivă. Tocmai pentru că, acum, centrele de putere, au devenit invizibile. Sau poate, ca scrisoarea lui E.A.Poe, atît de evidente, încît nu le vede nimeni. Ideea este că statul ar trebui să iasă întărit în toate compartimentele sale. Personal, mă tem de așa-zisa „liniște”, adică de o concordanță între puterile și actorii puterii, sincronie care, în condițiile date, nu poate căpăta decît chipul unei complicități întru rău. Cele două modele de „liniște” la care are acces imaginarul popular, cea de pe vremea lui Ceaușescu și cea de pe vremea lui Iliescu-Năstase, sunt o probă impecabilă a nocivității unei asemenea pax societatis. „Scandalagiul” Băsescu a fost, tocmai din acest punct de vedere, care i se reproșează în mod obișnuit, un ferment care a împins societatea românească înainte împotriva voinței ei. Toată istoria modernității românești, de la 1821 încoace, arată tocmai acest marș forțat, venit dinspre elite spre masse, cu care s-a cucerit fiecare redută a ratatei noastre modernizări. Ratată, pentru că a fost scurt și nemilos retezată înainte de maturizare, după 1944, iar încercările de redemarare a procesului de după 1989 au fost și ele extrem de dificile din lipsă de oameni și de „ecou popular”, într-o vreme în care  în mai toată lumea singura doctrină de guvernare pare a fi populismul. Ponta nu se va da ușor dezlipit de Johannis, profitând de inexistența unei opoziții articulate, va putea să-și aroge tot felul de „succese” pe care conjunctura i le permite. Între timp, năpădesc „ideile ciuce”, cum ar fi impozitarea celor din diaspora, bonurile valorice cu care să ne plătim bona sau instalatorul via ANAF, „ajutorarea” celor cu credite în franci elvețieni. Ofensiva justiției anticipează muncile de primăvară. Și mai ales pe cele de toamnă. Vreau să spun că acum se pun doar niște plăpînde semințe și că mai este mult pînă la recoltă. Mai este de făcut: 1. ducerea mai departe a curățeniei penale; 2.recuperarea banilor din circuitul economic paralel; 3. repornirea mașinăriei statale și economice, actualmente blocate, cu oameni noi. Schimbarea polilor de putere are, deocamdată, mai mult necunoscute. PNL nu e atât de tare cum pare, nici PSD atât de slab. Băsescu revine în forță și vrea să popească pre mulți. Vom avea o primăvară agitată…

Christian CRĂCIUN