Editorial. ÎNAPOI LA SOCRATE!

Se spune că Socrate a fost cel mai inteligent om care a trăit vreodată. Întreaga filozofie europeană, pînă azi, spune un gînditor din secolul trecut, Alfred North Whitehead, nu constă decît în niște biete note de subsol la ideile bătrînului grec. Nu vă speriați, nu despre filosofie vreau să vă scriu acum, ci despre un singur gînd al bătrînului atenian: știu că nu știu nimic. (după alte surse gîndul i-ar aparține lui Democrit, dovadă a ceea ce vreau să demonstrez aici: că nimic nu e sigur). Vreau să spun că asta mi se pare singura atitudine decentă față de pandemie: să recunoaștem că nu știm nimic. Sau oricum, deocamdată prea puțin. Toți cei care se înghesuie pe Rețele și la Televiziuni ca să ne dea sfaturi, pentru că știu ei mai bine, trebuie priviți cu maximă neîncredere. Iar cei cîțiva doctori care evident știu ce spun, observați că fac afirmații minimale: purtați mască, evitați aglomerațiile, spălați-vă pe mîini etc. Lucruri elementare. Este cea mai sigură dovadă de profesionalism. 

Efectul paradoxal al Google și al altor instrumente de acest fel rezidă în aceea că ne oferă iluzia cunoașterii. Ni se pare că Totul e pe Google. De la astrofizică la genetică, de la rețeta de zacuscă la copilitul roșiilor, de la medicamentele pentru hipertensiune la metodele de distrugere a gîndacilor de bucătărie.. „Motorul de căutare” a distrus mitul specialistului. Și a făcut ca oricine să-l privească strîmb, cu neîncredere: ăsta vrea să mă manipuleze, las că știu eu mai bine. Cantitatea de cunoștințe pe care omenirea o deține crește într-un ritm nemaivăzut, de milioane de ori pe an. Ciudat, dar asta ne face din ce în ce mai neștiutori, mai prizonieri iluziei că știm. Și mai manipulabili de către aroganții care cred că știu. Ce s-a întîmplat în parlament săptămîna din urmă găsește greu cuvinte de caracterizare suficient de neutre ca să poată fi scrise într-un ziar. Amînarea legii carantinării, chichițăraia la care s-au dedat savanții din comisia juridică și din plen pentru a o atrofia nu pot fi caracterizate altfel decît ca un atentat la sănătatea publică. Cei aproximativ o mie de oameni ieșiți pe declarație proprie din spitale după hotărîrea dezastruoasă a CCR înseamnă, simplu, aproximativ o mie de noi focare de epidemie. Nu este aceasta o explicație mai logică pentru explozia de cazuri noi decît scenariile fanteziste vîndute de mogulii informației electronice? Și bazată pe puținul pe care-l știm sigur: periculozitatea extremă a virusului. 

Știința adevărată nu poate fi decît modestă. Faustianismul care nu-și vede limitele este orbirea lumii noastre. De vreo două secole sporind. Cum să cobori de la acest nivel la penibilul Marcel Ciolacu? După care PNL-ul e de vină pentru accelerarea epidemiei. Campania electorală biruie totul. Pseudo-democrația noastră de mucava nu are nimic de interes public. Abuzurile se adună și de-o parte și de alta. Responsabilitatea și competența profesională… nule. Cîteva rememorări rapide: săptămîna aceasta DIICOT a clasat parțial Dosarul 10 august. Comandanții operațiunii sînt, astfel, exonerați, nu mai vorbesc de eventualele ordine venite de la politic și care au rămas necercetate. Tot în această săptămînă CJUE a sancționat România cu 3 milioane de euro pentru a nu fi transpus în realitate „Directiva privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului”. Cine era Ministrul de Justiție care ar fi trebuit să aplice această directivă? Vă aduceți aminte de unul: Tudorel Toader? Care acum se spală pe mîini (nu din motive de Covid), doar nu dă banii ăștia din buzunarul propriu. D-na Firea neagă informațiile oficiale ale GCS privind numărul de infectați. Alta care știe mai bine. Încă aștept justificarea legală a vaccinării pe bani publici a celor care pleacă în concedii în străinătate pe care o plătește Primăria București. Dincolo de mita electorală, nu mi se pare a fi decît ceva penal, de competența Curții de Conturi. De ce nu testăm, de exemplu, toți profesorii pînă la începerea noului an școlar? Nimeni, nici inutila ministră a învățămîntului, nici ministrul sănătății nu suflă o vorbă despre acest gest pe care-l socotesc obligatoriu. Ce ne spun aceste exemple? Și ce legătură au ele cu tema din prima parte a acestor note? După schimbarea de guvern (nu de regim!) societatea civilă și-a luat ochii de pe Justiție, care a reînceput să-și facă jocurile ei de interese. În plus, Masca a mai construit o falie în interiorul acestei evanescente societăți. Mitingurile sînt împotriva purtării măștii. Avem de-a face cu o societate civilă brăzdată în cruciș și-n curmeziș de linii de fractură. Ce simplu era pe vremea cînd lumea noastră se împărțea în două: FSN – anti-FSN!Acum, e imposibil să mai alegi. Incompetența și imoralismul clasei noastre politico-mediatice agravează maladia. Combaterea ei este o chestiune de educație civică, adică exact ceea ce îi sperie cel mai tare pe covizii de stînga pesedistă. Ei știu că o populație cultă, educată, conștientă de drepturile și îndatoririle ei, nu i-ar vota într-un procent care să le asigure, ca acum, stăpânirea deplină a țării. De aceea au distrus învățămîntul, au compromis noțiunea de elită, au introdus embargou pe posturile Tv oficiale asupra anumitor idei și persoane. De la OMS pînă la ultimul primar de comună traco-daco-romano-țigănească ar trebui să ne întoarcem modești la Socrate. Să recunoaștem că nu știm nimic, sau mult mai puțin decît aroganța noastră pozitivistă ne iluzionează.

Christian CRĂCIUN