De pe vremea lui Iliescu, Roman, apoi Năstase am criticat ideea că PSD, sau cum s-a mai numit el, se poate reforma, afirmând că este un partid în esența lui nereformabil, și că singură soluție este scoaterea lui în afara legii. Impasul în care au băgat țara, încăpățînîndu-se să mizeze tot pe un condamnat penal, este cea mai recentă și mai gravă faptă a asociației penal-politice. Oamenii ăștia care scot cuvîntul „democrație” de sute de ori pe zi pe gură, precum dragonul din poveste flăcări pe nări, nu se sfiesc să amenințe justiția, să cheme la război civil armat (Paul Stănescu vicepremier), să amenințe cu desființarea parlamentului (declarația lui Dragnea la anunțarea sentinței), să își exprime solidaritatea cu condamnații penal, jignind întreaga populație cinstită a țării (același), să-i gratuleze pe cetățeni cu apelativul „șobolani”, „fasciști” și alte asemenea etichete drăguțe. Apropo de toți cei care clamează că hotărîrea CCR cu destituirea d-nei Kovesi trebuie respectată de președinte. Pactul constituțional a fost deja încălcat (vezi exemplele de mai sus). Ca atare el este de facto caduc.
Sînt multe lucruri de făcut urgent în România, printre care alegeri anticipate, o nouă Constituantă și o nouă Constituție. Care să reducă pe cît se poate mai mult intervenția politicului în numirea membrilor în tot felul de organisme: de la CA de la RRA și TVR, la CCR, CNSAS, CNA, tot felul de alte consilii de administrație care sînt profund infestate de politizare. Sau să fixeze modul prin care o putere, oricare ar fi ea, trebuie moderată în a ocupa toate pîrghiile statului, indiferent de numărul de voturi. Cine spune că actualul parlament funcționează democratic, înseamnă că nu știe ce înseamnă dezbatere de idei. Acum, dacă am scris cuvîntul idee, pesemne că mai toți cititorii acestor rînduri au izbucnit în rîs. Nimic mai străin minții doamnei prim ministru sau ministrului economiei sau celui al transporturilor decît ideea! Viața noastră politică a selectat parcă prea mulți sociopați. Ca de obicei în astfel de momente de răscruce (mulți spun: cele mai grave de la mineriade!) este bine să tragem aer în piept și să recapitulăm baza faptelor: PSD-ul a cîștigat alegerile cu un scor care i-a permis, cu totală lipsă de scrupule, să pesedizeze totul, pînă la ultima hematie a sîngelui național. Numai că șeful absolut al organizației avea un punct vulnerabil: o condamnare penală. Și s-a înconjurat de oameni pe măsură. Ei bine, tot ce a făcut partidul din prima zi de cînd a preluat puterea a fost să lucreze la schimbarea legilor pentru a anula cumva acea condamnare. Cum, necum, pînă acum nu au reușit și au intrat în impas. Disperarea ultimelor declarații este evidentă și de aici provine. Acum a intervenit a doua condamnare. „Avocaților” de ocazie care se pitesc după tot felul de sofisme pentru a-l apăra pe Dragnea trebuie, iarăși, să le amintim „speța”: s-au luat niște salarii de la Direcția de protecție a copilului – adică de la copii – pentru a se plăti niște doamne care au lucrat la sediul PSD. Ciudat, dar apărătorii ex officio ai omului tare din PSD, ocolesc nu pe la Ploiești, ci pe la Vladivostok, încurcîndu-ne cu bla bla juridico-politic pentru a nu vorbi strict despre faptă. În alte țări, pentru asemenea schemă au căzut prim miniștri. La noi, trebuie să luptăm în stradă pentru a împiedica accesul penalilor în funcțiile publice. Anormal.
Greu de prevăzut ce se va întîmpla în următoarele săptămîni. Și tocmai această impredictibilitate este lucrul cel mai periculos pentru România. Europa este în pragul unei schimbări de paradigmă în care se fac repoziționări importante, iar noi pur și simplu nu participăm la joc. Nu avem cu cine. Atunci cum să ne închipuim că vom cîștiga ceva? În acest timp, leul se prăbușește, ROBOR-ul explodează, inflația la fel, fondurile europene rămîn necheltuite, oamenii pleacă din țară într-un număr care duce la colaps demografic. Singurul avantaj care ne-a permis să fim atractivi pentru investițiile străine pînă acum, mînă de lucru ieftină și bine calificată, este pe cale de a dispărea și el.
Cam asta este panorama anului centenar, anul în care România poate dispărea, și nu este vorbă mare și găunoasă, e o realitate politico-strategică. Vor avea curajul să introducă legile prin OUG? Nu există sentințe suficient de aspre în codul penal pentru ce au făcut ăștia! Și pentru complicii lor prin adeziune, indiferență și tăcere. Mi-aș dori să avem pedepse ca în America, prin însumare. Să primească sute de ani. De pildă, pentru faptul că au stricat și chestii care, de bine de rău, mergeau bine. Asta îi scoate din minți: cum adică să meargă bine ceva ce au făcut „ăilalți”? Vezi situația din învățămînt, readus cu fruntea în țărînă și plin de inițiative care de care mai discutabile. Cam asta e radiografia. Concluzia? Dragnea, demisia!
Christian CRĂCIUN
