Este o vorbă, atribuită atîtora, încît prefer să o dau „folclorică”: nu mi-e rușine că sînt român, mi-e rușine că alții sînt români. Cum să nu-ți fie rușine cînd se întîmplă toate astea? O gașcă de impostori a luat în arendă țara și face din ea marfă de troc și cîrpă de șters pe jos. Ce înseamnă impostor? Zice DEX-ul: „Persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos. s Persoană care, prin minciuni și prefăcătorie, își arogă o falsă identitate (și competență), vrând să pară ceea ce nu este; farsor”. Nu este în această definiție de dicționar descrierea actualei (și mai vechii) politici valahe? Un partid (un om de fapt) care dărîmă propriul guvern, numai pentru că prim ministrul nu s-a supus ordinelor e un partid de impostori. V-a revoltat reclama cu piticul care sare de pe Turnul Chindiei? Dar nu ne e rușine că ambele partide care conduc țara sînt și cele mai multe cu parlamentari penali? Nu e român de care să ne fie rușine un tip cu mustață, capabil să vîndă toată țara, numai să scape de pușcărie și care acumulează pe zi ce trece o putere discreționară? Nu e român de rușine președintele CCR, care interzice pur și simplu libertatea de opinie a judecătorilor Înaltei Curți? Nu sînt românce verzi doamnele Olguța, Firea, Udrea, Carmen Dan, Sevil Shhaideh? Nu e de rușine acest guvern care astăzi își dă demisia și, după cîteva zile, revine ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat? Nu ni se zbîrlește părul pe picioare de rușine cînd îi auzim vorbind pe domnii Daea sau Tăriceanu, sau cînd vedem că relațiile noastre europene sînt coordonate de culta doamnă Birchal, zisă Rebreanu? Nu ar trebui să ne îngropăm de rușine în nisipul din deșerturile din sud cînd îl vedem pe ambasadorul la Londra, Mihalache? Nu ne e rușine de umilirea bietului doctor Leon Dănăilă, incapabil să știe pentru ce a votat? Nu este mai mare rușinea de reapariția în viața publică a celui mai plagiator dintre prim miniștrii Europei de totdeauna? Nu ne e rușine de românul Kulcsar Terza Jozsef care cere ca în 2018 în România „să fie anul doliului”? (nimic penal aici? – întreb și eu). Nu ne rușine de românii super-inteligenți Pampuccian (care și-a bătut joc de un parlament vag școlarizat, vorbind despre teoria jocurilor și alte extravaganțe, pentru a justifica „interesul grupului său parlamentar”?; numai că în chestie era interesul public al românilor, despre care domnia sa n-a suflat un cuvințel) sau Vosganian, scriitor multilateral, care, la fel, nu suflă o vorbuliță despre interesul de a scăpa țara de banda de penali?
Un tînăr pensionar (mult mai tînăr decât mine, care nu am evadat încă din Sistem) mă întreabă: dom’ profesor, ne măresc ăștia punctul de pensie de la 1 iulie? I-am explicat că prăbușirea leului și scumpirea energiei deja au anulat această fantomatică „mărire”, dar mi-a fost tare rușine de politicienii impostori și de naivitatea maselor care îi votează plebiscitar, indiferent de ce s-ar întîmpla.
Povestea mi-a întărit o părere mai veche: aceea că, oricîte mînării moral-juridice ar face PSD-ul, nu va pierde din votul popular (chiar cred în sondajul din această săptămînă care arată că nu i-au scăzut procentele de încredere), sensibil doar la faptul că acesta este „partidul care ne dă?”, decît atunci cînd prăbușirea economică va fi totală și îi va afecta direct și grav pe susținătorii săi necondiționați. Din păcate, va trebui să plătim greu pentru asta. Toți. A mai crede și acum în competența și buna credință a PSD e mai mult decît naivitate, nu se poate să nu-ți fie rușine că Iliescu și Năstase și Severin ne dau lecții de democrație, că Ghiță nu poate fi adus în țară, că mineriadele nu au vinovați, că impostorii conduc, în urma unei contra-selecții foarte atent dirijate de 28 de ani, toate domeniile țării. Cînd dai drumul la televizor te îneacă rușinea că oamenii ăia îți sînt compatrioți. După aproape orice contact cu o autoritate administrativă te copleșește rușinea. Cînd compari subiectele de bacalaureat date în alte țări cu cele de la noi, ți se face rușine că ești profesor. Dar vezi că dna. Andronescu încă mai dă verdicte în ceea ce privește școala românească și îți imaginezi un Kogaion al rușinii. Nu poți ieși din rușine după o zi în traficul din București, după o zi într-o poiană de munte unde te năboiesc gunoaiele, după ce vezi cifrele de consum cultural (Islanda: 300.000 locuitori, 40 milioane euro cifră de afaceri în industria cărții; România, 20.000.000 locuitori, cifră de afaceri vreo 70 milioane. Să îngheți de rușine!).
De unde provine această generalizată impostură? Din decembrie 1989, din ianuarie și iunie 1990, din ianuarie și februarie 2017. Ce au în comun aceste date (și alte cîteva)? Unii au fost în stradă, alții – impostorii – au cîștigat! Simplu. Așa am ajuns toți argați pe moșia lui Dragnea. Nu sînt și oameni de mîndrie? – mă vor întreba optimiștii „mîndri că sînt români”? Ba, sigur că sînt! Numai că nu ei decid! Ci impostorii…
Christian CRĂCIUN
