Ianus este
zeul lunii ianuarie. Cu o față spre trecut, cu una spre viitor. Să vorbim
despre el în primul articol al anului! Parșiv anul ce a trecut.
Tulbure ăsta de începe. Și nu începu bine. De obicei, perioada sărbătorilor de
iarnă, multe și „legate” între ele, nu este foarte bună pentru știriști, toată
lumea este plecată și, în afara accidentelor rutiere și a cozilor de pe DN1, nu
prea ai ce inventa. Anul ăsta a fost parcă mai animat. Nu a avut detensionare între
Crăciun și Anul Nou. Enumăr fără ordine. Mai întîi biata femeie arsă pe masa de
operație. „Se întîmplă și în alte părți” a fost declarația plină de cinism a
medicilor. Poate, dar nu se întîmplă încercarea de mușamalizare a accidentului.
Spectacolul a fost grotesc. Dacă nu era acel deputat, cazul ar fi fost Statul
român, pentru a nu știu cîta oară, și-a dovedit impotența și potențialul criminogen.
A, dacă biata victimă ar fi fost un ministru sau ex, precum cel care a ucis doi
oameni pe șosea, ce condiții preferențiale ar fi avut. Nici măcar poliția nu
i-a putut lua declarații cîteva zile. Apropo, ca neșofer rămîn stupefiat cînd
aud de vreun x care a refuzat să i se ia probe biologice. Nu se poate da o lege
foarte severă în care un astfel de refuz să fie atît de aspru, și instantaneu
sancționat penal încît să fie practic imposibil? Pe cine apără statul, pentru
că un astfel de individ beat sau drogat este un pericol public?! Dl. Arafat,
după ce ne-a amenințat că emigrează, a comis-o iar, ripostînd că nu are piloți
să salveze o fetiță. Mă uimește că are încă o mulțime de apărători care nu văd
numărul incredibil de rateuri date de acest om care incontestabil a făcut multe
lucruri bune, dar se pare că i s-a urcat puterea la cap (ca și doctorului Beuran,
de altfel).
zeul lunii ianuarie. Cu o față spre trecut, cu una spre viitor. Să vorbim
despre el în primul articol al anului! Parșiv anul ce a trecut.
Tulbure ăsta de începe. Și nu începu bine. De obicei, perioada sărbătorilor de
iarnă, multe și „legate” între ele, nu este foarte bună pentru știriști, toată
lumea este plecată și, în afara accidentelor rutiere și a cozilor de pe DN1, nu
prea ai ce inventa. Anul ăsta a fost parcă mai animat. Nu a avut detensionare între
Crăciun și Anul Nou. Enumăr fără ordine. Mai întîi biata femeie arsă pe masa de
operație. „Se întîmplă și în alte părți” a fost declarația plină de cinism a
medicilor. Poate, dar nu se întîmplă încercarea de mușamalizare a accidentului.
Spectacolul a fost grotesc. Dacă nu era acel deputat, cazul ar fi fost Statul
român, pentru a nu știu cîta oară, și-a dovedit impotența și potențialul criminogen.
A, dacă biata victimă ar fi fost un ministru sau ex, precum cel care a ucis doi
oameni pe șosea, ce condiții preferențiale ar fi avut. Nici măcar poliția nu
i-a putut lua declarații cîteva zile. Apropo, ca neșofer rămîn stupefiat cînd
aud de vreun x care a refuzat să i se ia probe biologice. Nu se poate da o lege
foarte severă în care un astfel de refuz să fie atît de aspru, și instantaneu
sancționat penal încît să fie practic imposibil? Pe cine apără statul, pentru
că un astfel de individ beat sau drogat este un pericol public?! Dl. Arafat,
după ce ne-a amenințat că emigrează, a comis-o iar, ripostînd că nu are piloți
să salveze o fetiță. Mă uimește că are încă o mulțime de apărători care nu văd
numărul incredibil de rateuri date de acest om care incontestabil a făcut multe
lucruri bune, dar se pare că i s-a urcat puterea la cap (ca și doctorului Beuran,
de altfel).
Ce ne-a mai
adus zeul sălbatic Ianus au fost dovezile de idioțenie colectivă numite petarde.
Unul și-a băgat-o în gură, alții i-au pus-o unuia în căciulă, altul a băgat-o
într-o sticlă care firește i-a explodat în față, alții le-au lăsat la îndemîna
copiilor, alții au băgat-o în gura unui cîine. Cred că ar trebui urgent și
complet interzise, ca și armele de foc. Și, iarăși, introduse niște pedepse aspre
cu închisoarea pentru deținerea și folosirea lor. Ce orgasm imbecil poate
provoca suita asta de bubuituri, ce legătură au ele cu sărbătoarea? Nu-mi faceți etnologia biciului,
știu prea bine ce însemna credința în alungarea demonilor, ăștia de trag cu
petarde n-au absolut nimic de-a face cu astfel de credințe. Ei înșiși țin de
demonologia și abrutizarea civilizațională la care asistăm neputincioși.
adus zeul sălbatic Ianus au fost dovezile de idioțenie colectivă numite petarde.
Unul și-a băgat-o în gură, alții i-au pus-o unuia în căciulă, altul a băgat-o
într-o sticlă care firește i-a explodat în față, alții le-au lăsat la îndemîna
copiilor, alții au băgat-o în gura unui cîine. Cred că ar trebui urgent și
complet interzise, ca și armele de foc. Și, iarăși, introduse niște pedepse aspre
cu închisoarea pentru deținerea și folosirea lor. Ce orgasm imbecil poate
provoca suita asta de bubuituri, ce legătură au ele cu sărbătoarea? Nu-mi faceți etnologia biciului,
știu prea bine ce însemna credința în alungarea demonilor, ăștia de trag cu
petarde n-au absolut nimic de-a face cu astfel de credințe. Ei înșiși țin de
demonologia și abrutizarea civilizațională la care asistăm neputincioși.
Nici măcar
politica n-a fost liniștită în această perioadă. Guvernul s-a mișcat repede și
bine, chiar dacă unii se fac a nu vedea că e nevoit să alerge cu picioarele
legate de un parlament antinațional. Cinic, declarativ antinațional. Exemplu:
finanțele, sănătatea (cazul de mai sus), cultura (cazul arhivei Eliade),
internele. Nu este democratic, nu este normal ca bugetul să fie adoptat fără trecerea
prin parlament. Pe de altă parte, realitatea crudă ne arată că orice reformă radicală
trebuie făcută în pofida forului legislativ, forța frenatorie cea mai
puternică a sistemului socio-politic. S-au păstrat, însă, și năravuri vechi,
cîteva numiri discutabile „pe stil vechi”, care dau apă la moară enervantei
teorii „toți sînt la fel”. Viitorul de aur al politicii noastre are nume ca Iulian
Bulai, Oana Bogdan, Caramitru jr. și mulți alții. S-a întîmplat să citesc în
această vacanță Thierry Wolton, O istorie mondială a comunismului, vol.
II, Victimele. N-o să-l găsiți în bibliografia intelectuală a celor de-o
seamă temporală și formativă cu cei citați. Ceea ce m-a îngrozit a fost asemănarea
ideologiilor. Dl. Bulai o numește pe Maica Domnului „mamă surogat” și vede în
Sfînta Familie o familie „ne-convențională”, actuală, cu un tată tolerînd
copilul apărut de nu se știe unde, în
plus și emigranți. Doamna Bogdan ne propune o lume pur marxistă (noi ăștia
bătrîni ne amintim – „proprietatea este un furt”, Marx), în care nimeni nu va
mai poseda nimic, roboții vor munci și toate necesitățile, de la haine la
tigaia în care faci omleta de dimineață, apartamentul și mașina, le vei
împrumuta. Un singur lucru nu ne spune gînditoarea: unde este omul, ce face
el în tot acest peisaj? Omul e o chestie care poate/ trebuie să dispară
„într-un fel sau altul”. Este o ființă profund dăunătoare, strică „natura”,
„mediul”. De aceea, profetul anului din urmă nu mai e nici Che Guevara, nici măcar
Marx sau Freud, nici Chomsky. Este Greta Thunberg. Profetul generației decerebrate
a d-nei Oana, dar și a celei viitoare, precum acel cor de copii din Germania
care cînta de mama focului, acum de Crăciun, „bunica este o bătrînă scroafă
poluantă”. Vedeți acum legătura cu volumul citat? Mă reîntorc la el, deși este
foarte greu de suportat prin colecția de orori descrise. Este o explicație pentru
ceea ce ni se întîmplă, și un refugiu în fața mizeriei zilelor. Un an frumos vă
doresc!
politica n-a fost liniștită în această perioadă. Guvernul s-a mișcat repede și
bine, chiar dacă unii se fac a nu vedea că e nevoit să alerge cu picioarele
legate de un parlament antinațional. Cinic, declarativ antinațional. Exemplu:
finanțele, sănătatea (cazul de mai sus), cultura (cazul arhivei Eliade),
internele. Nu este democratic, nu este normal ca bugetul să fie adoptat fără trecerea
prin parlament. Pe de altă parte, realitatea crudă ne arată că orice reformă radicală
trebuie făcută în pofida forului legislativ, forța frenatorie cea mai
puternică a sistemului socio-politic. S-au păstrat, însă, și năravuri vechi,
cîteva numiri discutabile „pe stil vechi”, care dau apă la moară enervantei
teorii „toți sînt la fel”. Viitorul de aur al politicii noastre are nume ca Iulian
Bulai, Oana Bogdan, Caramitru jr. și mulți alții. S-a întîmplat să citesc în
această vacanță Thierry Wolton, O istorie mondială a comunismului, vol.
II, Victimele. N-o să-l găsiți în bibliografia intelectuală a celor de-o
seamă temporală și formativă cu cei citați. Ceea ce m-a îngrozit a fost asemănarea
ideologiilor. Dl. Bulai o numește pe Maica Domnului „mamă surogat” și vede în
Sfînta Familie o familie „ne-convențională”, actuală, cu un tată tolerînd
copilul apărut de nu se știe unde, în
plus și emigranți. Doamna Bogdan ne propune o lume pur marxistă (noi ăștia
bătrîni ne amintim – „proprietatea este un furt”, Marx), în care nimeni nu va
mai poseda nimic, roboții vor munci și toate necesitățile, de la haine la
tigaia în care faci omleta de dimineață, apartamentul și mașina, le vei
împrumuta. Un singur lucru nu ne spune gînditoarea: unde este omul, ce face
el în tot acest peisaj? Omul e o chestie care poate/ trebuie să dispară
„într-un fel sau altul”. Este o ființă profund dăunătoare, strică „natura”,
„mediul”. De aceea, profetul anului din urmă nu mai e nici Che Guevara, nici măcar
Marx sau Freud, nici Chomsky. Este Greta Thunberg. Profetul generației decerebrate
a d-nei Oana, dar și a celei viitoare, precum acel cor de copii din Germania
care cînta de mama focului, acum de Crăciun, „bunica este o bătrînă scroafă
poluantă”. Vedeți acum legătura cu volumul citat? Mă reîntorc la el, deși este
foarte greu de suportat prin colecția de orori descrise. Este o explicație pentru
ceea ce ni se întîmplă, și un refugiu în fața mizeriei zilelor. Un an frumos vă
doresc!
Christian CRĂCIUN
