Pentru Părintele Nicolae de la Rohia – Steinhardt – care ne propusese un decalog suigeneris, prostia este primul dintre păcatele capitale. Din acest punct de vedere, politicienii noștri sînt mai mult decît păcătoși. Sînt apogeul păcatului. Genii ale păcatului… Pentru ei, din momentul în care ești ales, ai devenit un fel de super-putere, ești specialist în toate. Că dna. Firea a făcut din București o capitală a kitschului mondial, după măsura educației sale de țoapă valahă nu e o surpriză. La urma urmei, și asta se cam uită, Bucureștiul nu a avut primari care să-și fi justificat cu ceva funcția, poate cu excepția lui Băsescu. Restul, bișnițari și poltroni. Pe măsura alegătorilor (chestia cu „n-ați ieșit să votați” e aici cea mai acută). Ceea ce a făcut doamna primăriță cu vopsitul caselor istorice în roz și ouă de plastic ține de nivelul de educație nu doar al domniei sale, cît al alegătorilor săi. Strict vorbind, ea nu a făcut decît pe placul susținătorilor. Ce se întîmplă azi în Capitală (și nu numai, și nu numai…) dovedește catastrofa educațională a României mai bine decît orice raport ministerial. România, țara oamenilor kitsch! Acum cică vor să numească la conducerea I.C.R. un fel de soră de viziune a dnei Firea, o desenatoare de modă. Există însă un punct dincolo de care această incultură nu mai este doar supărătoare, poate deveni direct criminală. Instrumentalizarea politică a jocului zis „balena albastră” este exemplul din această săptămînă. Nu-ți trebuie deosebite cunoștințe de psihologie ca să-ți dai seama că de un asemenea subiect nu te poți apropia decît cu infinite precauții, că riști să faci reclamă, să stîrnești răul pe care cică vrei să-l combați. Mirosul hienei politice i-a dat de știre dnei. primar că e rost de propagandă pentru partid. Și s-a apucat să umble prin școli. Oameni de specialitate s-au luat cu mîinile de păr, s-a făcut o funestă difuzare fenomenului respectiv despre care, de fapt, nu se știe mai nimic. În fond, după declarațiile oficiale, în România au murit în ultimul an 18 copii de varicelă, sîntem singura țară europeană în care copiii mai mor de „boala albastră” (datorată infectării apei potabile cu nitriți), avem cea mai mare rată europeană de mortalitate infantilă, dar mama Firea nu ar lua atitudine în aceste chestiuni, ea vînează, ca un Ahab de Dîmbovița, balene albastre care să-i crească ratingul electoral.
P.P. Carp, marele politician, este autorul faimoasei butade conform căreia România are atîta noroc, încît nu mai are nevoie de conducători. Azi am putea răsuci fraza și să spunem că România are asemenea conducători, încît nu mai are nevoie de dușmani. Programul de distrugere funcționează perfect. O viitoare primăriță a capitalei, de 12 ani acum, a scrijelit pe Coloana lui Brâncuși din Târgu Jiu, sub ochii părinților care au declarat că „nu scrie nicăieri că nu e voie”, un mesaj de tip FB. Adică exact ceea ce face, la scară macro coana Firea cea roz în București. Roadele distrugerii bazelor educației s-au copt. S-au anulat istoria, umanismul, literatura (ceea ce se predă la școală nu mai este literatură, ci itemi), valorile morale, ierarhiile valorice, disciplina. Și firește că tuta aia mică – și tuții ei de părinți – n-aveau de unde să știe ce înseamnă Coloana fără sfîrșit și cine a fost Brâncuși. După cum tuta mare a capitalei habar nu are ce înseamnă o clădire de patrimoniu. E psihanalitic evident că a împînzit orașul cu ouă, cloști și iepurași. Are cu evidență o mentalitate de cloșcă, ea se socoate mămicuța tuturor bucureștenilor despre care știe ea mai bine ce vor și ce le trebuie. Dacă mai pică și vreo sifonare de buget pentru partid și pentru personajul în cauză, cu atît mai bine.
În genere, atitudinea autorităților față de tot mai accentuata dependență a copiilor de gadgeturi internetice are, după părerea mea, trei caracteristici: schizofrenia (pe de o parte tot ne lăudăm cu minunile pe care le fac copiii pe tastaturi, un ministru voia să dea fiecărui elev o tabletă etc, pe de altă parte nu știm cum să-i scoatem „afară” la sport, să mai scadă obezitatea, nimeni nu mai spune „la joacă”, așa cum ar fi firesc), lipsa de profesionalism (lipsesc studiile serioase asupra implicațiilor negative ale computerului în educație, ne luăm după zvonistica de FB, sau după „convingeri” personale, vehiculăm mironovisme entuziaste SF fără baze psihologice, dau doar exemplul eliminării scrisului de mînă în care mulți au văzut un „progres”, el însemnînd după toate analizele o gravă amputare) și lipsa de viziune (nicio concepție de perspectivă, vin tot felul de inși, cu tot felul de idei, acum cică să-i țină pe copii mai mult în școală). M-am uitat de mai multe ori la clipul inenarabil al vizitei înaltei delegații a Primăriei Capitalei la școala 164 efectuată după cea mai fidelă stilistică ceaușistă: copiii aliniați în fața școlii, profesoare ude de emoții întîmpinînd ilustra delegație, prunci în costume populare oferind flori ilustrelor doamne (a fost și dna. Carmen Dan) etc. Doar Cerebel a diferit în peisaj, dar mesajul lui cu fetițe dornice de sex și pahare pline, în fața unor copii de gimnaziu a fost extrem de educativ. În scurt, a fost un miting propagandistic fără nicio legătură cu jocul care se zice că produce victime. Acțiunea de distrugere prin prostire a celulei românești continuă cu brio… Balene de toate culorile atacă…
În genere, atitudinea autorităților față de tot mai accentuata dependență a copiilor de gadgeturi internetice are, după părerea mea, trei caracteristici: schizofrenia (pe de o parte tot ne lăudăm cu minunile pe care le fac copiii pe tastaturi, un ministru voia să dea fiecărui elev o tabletă etc, pe de altă parte nu știm cum să-i scoatem „afară” la sport, să mai scadă obezitatea, nimeni nu mai spune „la joacă”, așa cum ar fi firesc), lipsa de profesionalism (lipsesc studiile serioase asupra implicațiilor negative ale computerului în educație, ne luăm după zvonistica de FB, sau după „convingeri” personale, vehiculăm mironovisme entuziaste SF fără baze psihologice, dau doar exemplul eliminării scrisului de mînă în care mulți au văzut un „progres”, el însemnînd după toate analizele o gravă amputare) și lipsa de viziune (nicio concepție de perspectivă, vin tot felul de inși, cu tot felul de idei, acum cică să-i țină pe copii mai mult în școală). M-am uitat de mai multe ori la clipul inenarabil al vizitei înaltei delegații a Primăriei Capitalei la școala 164 efectuată după cea mai fidelă stilistică ceaușistă: copiii aliniați în fața școlii, profesoare ude de emoții întîmpinînd ilustra delegație, prunci în costume populare oferind flori ilustrelor doamne (a fost și dna. Carmen Dan) etc. Doar Cerebel a diferit în peisaj, dar mesajul lui cu fetițe dornice de sex și pahare pline, în fața unor copii de gimnaziu a fost extrem de educativ. În scurt, a fost un miting propagandistic fără nicio legătură cu jocul care se zice că produce victime. Acțiunea de distrugere prin prostire a celulei românești continuă cu brio… Balene de toate culorile atacă…
