Revocarea d-nei Kovesi este un turnesol nu numai pentru clasa noastră politică, pentru președinte, pentru media, ci și pentru întreaga societate. Comentariile celor „de bine”, care îi cereau președintelui să nu asculte de hotărîrea CCR, să găsească vreun subterfugiu de a o ocoli mi se par în linia șmecheriei valahe, dispusă să cheltuiască oricîtă energie și imaginație pentru a eluda legea. Decizia Curții a fost, desigur, profund discutabilă, dar asta e altă poveste. Președintele a greșit – grav după părerea mea – dar nu acum, ci mai demult: atunci cu „am hotărît să mai dau o șansă”. A fost cea mai proastă mutare în șahul politic. Principala calitate a omului politic (pe lîngă cinste, asta e generală) ar trebui să fie realismul, capacitatea de a aprecia lucid o anume conjunctură. Or, a apela la buna credință sau patriotismul PSD, guvernului, parlamentului, CCR, ale lui Dragnea sau Tăriceanu înseamnă a bate cîmpii unui fantezism inconștient, care ignoră – vinovat – toate faptele celor amintiți. De aici impresia de „blat” pe care îl invocă mulți. 
Cum să speri, lipsit de orice argument, că PSD-ul se va schimba radical peste noapte? Atunci, dacă nu chiar mult mai înainte, imediat după alegeri, trebuia începută lupta politică și juridică. Așa, „le-a mai dat o șansă” de a se întări, de a a-l deposeda rapid de toate prerogativele, de a-și numi oameni cu suflete de slugă în toate funcțiile, de a adînci manipularea populației prin media. Apropo: absența totală a președintelui din media de cînd a fost ales este o mare greșeală. Președintele este o mare inexistență, nu e prezent printre oameni, nu acordă interviuri la televiziuni, s-a specializat în declarațiile de aeroport, care sînt total insuficiente. A miza, pe de o parte, doar pe protestele civice și, pe de altă parte, pe bunul simț al unor indivizi primitivi și rapace pe care îi tot rogi „frumos” să înceteze a-și bate joc de țară, înseamnă un melanj politic de cea mai proastă calitate. De această lipsă de implicare ține și ineleganța de a nu fi anunțat el însuși revocarea. Ineleganță față de d-na Kovesi, față de susținătorii președintelui, față de votanți. Și nepermisă dovadă de slăbiciune.
N-am ce face, trebuie să vă reamintesc poziția lui Băsescu în momentul acela al crizei economice în care au fost anunțate măsurile de austeritate. Deși tăierile de venituri și celelalte măsuri erau strict de resortul guvernului, președintele a luat totul asupra sa, el a ieșit și a anunțat total nepopularele măsuri. Dacă mi-aduc bine aminte, Boc nici n-a fost prezent. Aceasta este o atitudine de bărbat politic autentic, fie că o decizie e bună sau rea. Președintele vrea să reducă totul la un joc inter instituțional. Ceea ce merge în manuale și la seminarii, dar nu în realitatea psiho-socială. Vedem că pînă și în democrațiile infinit mai rodate aspectul personalizator (re)devine foarte important. Abstractizarea președintelui nu face nici un bine democrației românești care se ține într-un fir de păianjen. Iar într-o lume în care imaginea e totul și încă ceva pe deasupra, absența din media e un handicap politic major. Pe de altă parte, Dragnea a rămas cu un singur dușman: timpul. Liniștit din partea adversarilor (nu și a „aliaților”, care-l vor hăpăi la cel mai mic semn de slăbiciune), încolțit cu vechi și noi dosare, se pare că nu mai are timp pentru toate lentele procedee legislative și vrea încă din această săptămînă o adoptare a legilor justiției prin OUG. Întrebarea e dacă Dăncilă & Tudorel își vor pune pielea în saramură pentru șmecherul din Teleorman. Dar, fără el, se dărîmă toată șandramaua.
Cam acesta este stop-cadrul momentului politic. Pe de o parte ticăloșie, pe de alta inadecvare, plutire în nori. A apărut, sigur, la țanc și un sondaj care arată PNL-ul în mare ascensiune și PSD-ul în prăbușire, menit să adoarmă vigilența distroficei noastre opoziții. Deja cîțiva peneliști se văd pe cai mari și pun la cale pe sub masă, se pare, alianțe cu nocivul Tăriceanu (poate cel mai toxic dintre personajele politice azi în activitate, pe cît de găunos, pe atît pe periculos). Pe de altă parte, graba asta a lui Dragnea este o dovadă irefutabilă a precarității raportului lui TT împotriva lui Kovesi, s-a dovedit că nu persoana șefei DNA, cu fantasmagorice abateri ce îi erau imputate, era problema, ci încercarea disperată de spălare a liderului PSD. În acest context sumbru, doar o mică victorie a societății civile: amînarea doctoratului celui mai elucubrant dintre toți ex-miniștri învățămîntului: Liviu Pop. Dar nici aici nu trebuie să sărim în sus de bucurie, pierzînd de sub picioare solul dur al realității, meritul este exclusiv al jurnalistei Emilia Șercan, al admirabilei sale perseverențe, pariez că viitoarea susținere va fi făcută cu atîta discreție, încît nu va afla nimeni din cine nu trebuie. Oricum nu mai are importanță, la nivelul la care a ajuns școala românească. În ziua în care citiți acest articol, președintele ar trebui să apară intempestiv la ședința de guvern. Prietenii știu de ce… N-a mai fost de mult!
Christian CRĂCIUN
