Unii comentatori au acuzat imediat măsluirea sondajului, alții direct că e făcut pentru readucerea în prim plan a ipochimenului. Să mai spunem și că pe locul 2 apărea Vadim. Mi-e teamă că, în esență, sondajul dă o imagine exactă. El replică, în fond, în oglindă, cifrele de audiență ale Antenelor sau emisiunilor de la ora 5. Credeți că cetățeanului fidel al lui Guță și Ghiță îi pasă de Liiceanu, de conflictul din USR, de Blandiana, de achiziționarea Cumințeniei Pămîntului sau de ruinarea monumentelor istorice? El e doar „mîndru că e român”, cum l-au învățat Iliescu, Năstase și Ponta…adică linia funestă a istoriei noastre recente.
Scandalul plagiatului nu a avut niciun efect asupra popularității lui Ponta, o populație educată să admire hoția „șmecheră” și să ignore regulile și legile, să disprețuiască lucrurile gîndirii (să ne amintim că istoria recentă a țării începe cu „noi muncim, nu gîndim”), firește că nu a fost deloc impresionată de un furt de muncă intelectuală, ba chiar l-a transformat pe VP într-o victimă a unei oribile conspirații și i-a creat aură de „martir al andependenței”.
E o ruptură dramatică în societatea noastră între elita intelectuală ultra-specializată și mase. Primii îi disprețuiesc pe secunzii, iar aceștia îi ignoră pe primii, atunci cînd nu-i dușmănesc de-a dreptul (vezi scrisorile de amenințare pe care le primea Blandiana, sunt publicate) pentru că le strică pufosul confort al ideilor primite de-a gata. Asta explică succesul patriotismului de lozincă vehiculat de alde Vadim. Un întreg dacism aberant, bine armat de foști securiști reciclați în arheologi, e doar o formă a acestui patriotism de internet. Între cele două categorii lipsesc mediatorii, „formatorii de opinie” afișează (vezi de exemplu cazurile CTP, Cristoiu, Nistorescu, Roșca Stănescu) un violent anti-intelectualism, învățămîntul abhoră valorile etic-intelectuale în favoarea unor fantomatice deprinderi și îndemînări practice, și atunci e normal ca un tip gureș și obraznic să aibă succes mediatic. Mai adăugați și scandalurile cu „scriitorii” din închisori și doctoratele plagiate, ca să înțelegeți de ce bunul și blîndul cetățean elector român nu va vota niciodată un intelectual autentic, ci doar mascote cu diplome gen Firea, Zgonea, Oprea și etc. Sunt răsunătoare eșecurile intelectualilor încă din 1990 de a-și spune un cuvînt în politica țării. Excepțiile, se pot număra pe degete și au plătit din greu, vezi cazurile Pleșu, Mihai Neamțu, Baconski etc., foarte puține în fond. Veșnicele dihonii dintre ei, devalorizarea simbolică a muncii intelectuale, lipsa de preocupare pentru binele lor comun, procesul galopant de analfabetizare a tineretului, lăsat să fie îndrumat de „specialiștii” în pedagogia spălării creierelor, lipsa unei prese scrise și video de calitate, faptul că teme sensibile, gen patriotismul sau situația celor defavorizați de tranziție au fost lăsate pe seama demagogilor (vezi din nou cazul Vadim), toate astea explică de ce „poporul” nu are habar cine sunt intelectuali autentici, acordă termenului de „elită” un sens puternic peiorativ, crede că oricine are o diplomă de învățămînt superior este intelectual. Negru tabloul? Ar fi bine să greșesc eu. România este o țară destructurată demografic, moral și intelectual. Nicio decizie fundamentală nu e luată de specialiști autentici, ci de politicienii-activiști de partid pricepuți la totul și nimic. Totul pentru ei, nimic pentru noi.
