Deci peste vreo cîteva luni va avea loc la București un festival internațional de arta circului. În politică și în media festivalul a început de mult. Principiul politicii noastre a transformat socialistul „țării cît mai mult cărbune” în social-democratul „țării cît mai mult circ”. Că îi place. Abilitatea politică este la noi confundată de către toată lumea: alegători, presă, actorii politici înșiși, cu circoteca. Știi să faci spectacol, să dai bine pe ecran, ești mare om politic. De ce a prins atît de puțin un guvern de specialiști serioși și are atît de mult succes un glumeț de două parale ca Ponta sau un dresor cinic precum Dragnea? Săptămîna asta a ars un grajd al Circului din București și au pierit, din nenorocire, cîteva animale, „pensionare” ale circului. Imediat, dna. Firea l-a concediat pe directorul circului, cu un hei rupism care e singura tehnică de conducere a actualei puteri, dovedit și în închiderea intempestivă a școlilor, și în adoptarea unor legi și în măsuri bugetare lipsite de orice analiză, și în concedierea altor persoane indezirabile, inclusiv un primar PSD campion pe țară la accesat fonduri europene. N-am citit nicio justificare, nicio anchetă asupra vinovățiilor accidentului, n-am văzut nici un interviu în care directorul să-și poată apăra cauza. Aaaa, vorba minunatului nostru ministru de justiție: pesemne că prezumția de nevinovăție acționează numai pentru cei deja condamnați definitiv! Spre cinstea lor, salariații circului s-au revoltat împotriva acestei demiteri evident abuzive (dintr-o serie incredibil de lungă de la preluarea puterii).
Politicienii noștri știu că oamenii vor sînge și le dau sînge. Cei care le oferă cifre exacte, proiecte, idei de dezvoltare n-au nicio șansă. Sunt prea „tehnocrați” pentru tot felul de Antene sau oameni cu meserii incerte, gen Dragnea. Auzeam la radioul național (care de cînd cu suspendarea abonamentului a devenit de o slugărnicie grețoasă și complet ne-deontologică) ascultători care o felicitau plini de entuziasm pe dna. Firea pentru oricum abuziva demitere. Scop atins! Ce se va întîmpla? Dacă directorul are forță, va da în judecată primăria, va cîștiga după ani de procese, primăria va plăti despăgubirile din banii celor ce o laudă acum, dar ei nu vor mai ști asta, pentru că nimeni nu le va mai aduce aminte. Acest accident e doar o devoalare a unui mod de a administra țara care nu poate duce decît la dezastru. Da, sîntem firește „geantă latină, domnule!”, vorba lui Conu Iancu. Și, în această calitate, știm că poporului îi trebuie pîine și circ. Deocamdată, lumea se bucură de circ pentru că i s-a ieftinit pîinea (creșteri de salarii, de burse, tot felul de reduceri de taxe etc.) Dar poate asta dura? Circul este dedicat prezentului, exuberanței de o clipă. Și după asta?
După ce vor arunca țara în haos, ăștia își vor lua tălpășița spre zări mai calde, lăsînd alt guvern să astupe găurile prin care barca națională ia apă la bord. Cine mai ține minte că exact așa s-a întîmplat după prima guvernare Tăriceanu, cînd a lăsat un gol de multe miliarde în buget, împărțite tot așa, pe pomeni electorale? Și acum dl. Tăriceanu este al doilea om în stat, lider al unui partid de mucava, joacă rolul clovnului cu morgă și este unul dintre cei mai periculoși adversari ai unei democrații cinstite. Acum, istoria se repetă în aplauzele asistenței încîntate de acrobațiile verbale ale cutărui ministru sau rîndaș de televiziune. Și mai e ceva: circul se adresează în special copiilor. Asta ne face să observăm, din nou, starea de infantilism în care se complace societatea românească. Infantilism înseamnă aici lipsa maturității de a lua singur decizii în ceea ce privește propriul destin. Societatea noastră își alege conducătorii nu cu conștiința că își alege niște simpli administratori ai treburilor de obște, ci cu ușurarea că cineva ia decizii în numele ei, îi rezolvă toate problemele: de la buget și energie la programa școlară, curățenia străzilor și deszăpezire. E normal că și conducătorii tot asta ajung să creadă despre ei, că sînt un fel de zei în civil, că trebuie să se bucure de tot felul de privilegii, că au o inteligență mult peste medie șamd. Societatea noastră se vrea ținută strîns de mînă, nu vrea să meargă singură. Infantilismul acesta generează grava sub-dezvoltare morală, cea mai urîtă boală de care suferim ca nație. Pe un copil îl păcălești cu o bomboană să facă nu știu ce, pe cetățeanul televizual îl păcălești cu 100 de lei la salariu sau pensie. Nu animalul de la circ este victima, ci animalul electoral. Ba speriat cu „biciul” Soros, mîncătorul de copii, ba ademenit cu zăhărelul pomenii electorale de orice fel.
„La circ, un accident banal…” spune poetul. Accident din care am văzut țîșnind ca un puroi din rană toată urîciunea politicii noastre cotidiene. O ultimă chestiune: circul e iluzie, scamatorie, joc de lumini și paiete strălucitoare. Din păcate, nu poți jongla cu o țară. Nu poți spune într-o zi că avem suficientă energie pînă la primăvară și după cîteva zile că se pot sista exporturile pentru că se termină resursele. Cred că, la sfîrșitul spectacolului, aici, nu va plînge clovnul cel trist, ci publicul.
Christian CRĂCIUN
